Home » Cultură » O carte pe zi: „Dacă anul ăsta vine sfârşitul lumii, noi îl transmitem primii”, de Cristian Coman

O carte pe zi: „Dacă anul ăsta vine sfârşitul lumii, noi îl transmitem primii”, de Cristian Coman

Descopera

Publicat: 21.04.2018

O carte pe zi: „Dacă anul ăsta vine sfârşitul lumii, noi îl transmitem primii”, de Cristian Coman

Venit din rândul ziariştilor, Cristian Coman deschide ochii şi celor care nu ştiu şi nu sunt din domeniu asupra pericolelor din audiovizualul de astăzi, care corup o meserie străveche, necesară şi frumoasă.

Cristian Coman este unul dintre ziariştii care a lucrat atât în presa scrisă, cât şi în televiziune, iar în cea din urmă a trecut cam pe la principalele canale – Protv, Realitatea, Antena 1, TVR – şi a fost, pe rând, reporter, şef de secţie, secretar general de redacţie, coordonator, producător executiv. Anul trecut a început să publice cărţi, a debutat cu un roman („Zeus nu moare niciodată”), în care acţiunea se petrecea în ziaristică, iar acum iese pe piaţă cu o carte despre meseria lui de ziarist. Nu e nici roman, nici manual mai mult sau mai puţin arid de învăţătură, ci o privire onestă din interior; un fel de învăţături pentru un novice. Indiferent că ştii ori nu destule despre domeniu, cartea atrage, se citeşte cu interes şi cu uşurinţă, pentru că autorul merge pe un drum mai puţin bătătorit, are claritate în expunere şi simplitate şi mai ales e o privire fără idei preconcepute. Toate vin din experienţă (a lucrat în televiziune 22 de ani), scrie Mediafax.

Vei afla că reporterul este prima treaptă a muncii într-o televiziune, pentru că el vine cu ideea de a propune un subiect, este miezul unei redacţii. Necesitatea de a reacţiona rapid la evenimente, de a prelucra ştirile agenţiilor, a mai consacrat o funcţie primordială – redactorul. Deosebirea dintre acesta şi reporter este că redactorul nu merge pe teren. Reporterul nu funcţionează în televiziune fără artist, operatorul. Mai aflăm că televiziunea e o muncă de echipă, că există şi jurnale de ştiri sau televizuni de atitudine, deşi „atitudinea normală în ştiri o reprezintă ştirile fără atitudine”. Apoi discuţia imaginată cu novicele care doreşte să se facă jurnalist de televiziune trece prin: regulile de bază, creativitate, subiectele care vând bine, exagerările şi senzaţionalul, manipulările, fake news (excesele şi invenţiile), dilema alegerii între manipulare şi minciună, televiziunea tabloid, audiovizualul devenit junglă („Consiliul Naţional al Audiovizialului este impotent în a scoate minciuna de pe sticlele televizoarelor, iar mecanismele proprii de curăţare ale presei nu au funcţionat niciodată”), dictatura economică, exagerările cu breaking news, cum să vinzi şi cum să nu vinzi iluzii la TV, ameninţarea noilor tehnologii de comunicare şi multe alte subiecte.

Foto: Mediafax

Până la urmă, constaţi că volumaşul lui Cristian Coman este o radiografie a televiziunii de azi, româneşti mai ales, vorbind despre ce se întâmplă şi despre ce suntem. O provocare, aşa cum meseria de jurnalist este o provocare, în viziunea lui Cristian Coman. Incontestabil, o reuşită.

Din păcate, sigur acest text onest nu va avea nicio influenţă, nu va schimba nimic, pentru că rechinii înnebuniţi după audienţă, care înseamnă bani şi putere, nu vor schimba nimic. Cred, mai degrabă, că toate tarele dezvăluite corect de Cristian Coman se vor adânci.

Cristian Coman – „Dacă anul ăsta vine sfârşitul lumii, noi îl transmitem primii”. Editura Cununi de stele. 180 pag.