O carte pe zi: „Colecţionarul de nuduri”, de Mirel Taloş. Un roman despre iubitorii de artă, dar nu numai

Mirel Taloş, născut în 1973, a urmat studii de filologie română şi hispanică la Universitatea Bucureşti şi studii de ştiinţe politice la Facultatea de Ştiinţe Politice a SNSPA. Între anii 2005-2007, a fost consilier de Stat al prim-ministrului. Din 2007 până în 2016, a fost deputat, membru al Comisiei de cultură, arte şi mijloace de informare în masă din cadrul Camerei Deputaţilor. Acum, este vicepreşedinte al Institutului Cultural Român. A publicat înaintea romanului pe care îl prezentăm astăzi două studii politice: „Partidele politice în tranziţie” şi „Îndrumar în liberalismul politic”. Aşadar, romanul de faţă este debutul său literar, relatează Mediafax.

 

La lansarea cărţii, la Târgul Bookfest, la începutul verii, Mirel Taloş spunea, mai în glumă, mai în serios că romanul îşi datorează apariţia domnului Sorin Grindeanu. „Am fost nominalizat să fiu secretar de stat şi pentru că domnul Grindeanu a tot tras de timp să-mi facă numirea, în primele luni ale anului trecut mi-am umplut timpul scriind această carte. Acest roman este una dintre puţinele realizări ale guvernului Grindeanu”. Şi a continuat: „Mai multe persoane care au citit acest roman au văzut lucruri diferite în structura acestuia. Poate fi văzut şi ca un roman detectivist, dar în sensul unui furt şi al unei regăsiri ontologice care reconstruiesc o relaţie de dragoste. Acest roman aparţine citotorului şi fiecare îl vede dintr-o perspectivă proprie. Mircea Platon a văzut în cartea mea pasiunea pentru artă, Aura Christi a văzut un roman de dragoste. Însă acesta poate fi înţeles şi ca o poveste despre furt şi regăsire. Eu cred că e un roman despre pasiunea pentru artă. Toate personajele au în comun acest lucru”.

 

Aşadar, e un roman despre iubitorii de artă, dar nu numai. Personajele principale sunt un el, colecţionarul care are colecţia de nuduri din familie, şi iubita lui, care, pricepându-se la artă mai bine decât el, se străduie să descopere cine este autorul necunoscut al unui nud remarcabil. Deci un roman despre pasiunea despre artă, cum admite chiar autorul: „Cele aproximativ 20 de personaje ale cărţii au toate în comun pasiunea despre artă. Este o carte scrisă cu gândul la lejeritatea scriitorului, într-un ritm care să-l facă pe cititor să o ducă până la capăt fără să aibă nevoie de un semn de carte. Mizează pe faptul că se citeşte dintr-o suflare”.

 

„Despre mine – afirmă personajul principal – trebuie să vă spun de la început că mă recomand drept colecţionar de artă şi fac din acest detaliu cartea mea de vizită. Trăiesc atât de intens ideea artei, încât aceasta se confundă în întregime cu viaţa mea. Nu fac nicio diferenţă între artă şi viaţă, între estetică şi ontologie. Am o colecţie de tablouri fără care nu aş fi devenit niciodată eu însumi; tablourile mele sunt viaţa mea. În acelaşi timp, în viaţa reală, în fiecare zi mă mişc printre tablouri: portrete, atât de variate, după vârsta, trăsăturile şi emoţiile de moment ale modelului; peisaje urbane, nesfârşite ca număr şi frumuseţe, după cum bate lumina pe ele; naturi statice inanimate, cu încărcătura plastică foarte vie, dar şi scene de gen. Ceea ce trăiesc în fiecare zi înrămez în tablouri, care cuprind în ele secvenţe de viaţă estetizate, pe care le pun în galeria de amintiri. Numai ceea ce este frumos este real; sunt convins că, dacă Paradisul există, el este o galerie de artă; dacă Paradisul ar fi doar o banală livadă de pomi fructiferi, aş fi profund dezamăgit. Vârsta de aur a omenirii nu este undeva în preistoria ei, preluată de mitologie; vârsta de aur a omenirii a însoţit permanent vârsta omenirii. Pentru că, sunt convins de asta, vârsta de aur a omenirii este însăşi arta. Dumnezeu reprezintă, în egală măsură, categoria morală a binelui şi categoria estetică a frumosului. Iar dintre lucrurile frumoase ieşite din mâna omului, arta ocupă primul loc. Capela Sixtină, Galeria Uffizi, sălile de sculptură greacă şi romană de la Luvru, Museé d’Orsay sau Galeriile Academiei din Veneţia sunt Prefiguratorii ale Paradisului. Creator al frumuseţii naturii, Dumnezeu trebuie să fie el însuşi un Artist”.

 

Un roman cu multe personaje, unele remarcabile (falsificatorul de tablouri, scriitorul plagiator). Cu multe imagini superbe: „Ningea atât de tare, încât şi aerul era alb”. Cu atmosferă.

 

Mirel Taloş – „Colecţionarul de nuduri”. Prefaţă de Mircea Platon. Editura RAO. 209 pag.