Cristoiu: „Cercetarea de Istorie nu diferă de Cercetarea judecătorească”

„Pentru un studiu mai amplu despre cum au cheltuit, în folos propriu, banii Fondului Naţional antonescian «Cumetrii» (aşa le zicea Grigore Gafencu) Vişoianu- Buzeşti-Cretzianu, pornesc pe urmele Decretului- Lege nr. 576 din 11 noiembrie 1944, scrie Mediafax.

Toate cărţile şi articolele dedicate Fondului descriu documentul ca pe o şmecherie a lui Constantin Vişoianu pentru a pune mîna pe banii trimişi de Mareşal în Elveţia pentru a finanţa peste două sute de perso- nalităţi exilate după venirea ruşilor. Documentul, deşi invocat ca argument de autoritate, nu e reprodus nicăieri. Culmea! Sînt aproape convins că, ministru al Afacerilor Străine la vremea respectivă, Constantin Vişoianu şi-a aranjat Decretul ca să poată înşfăca banii.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

Drăcuşorul acribiei mă împunge să verific la faţa locului. Cer la Biblioteca Academiei Române Monitorul Oficial din noiembrie 1944. Găsesc cu greu Decretul-Lege nr. 576. Nu e din 4 noiembrie 1944, cum îl dau mai toate studiile, ci din 11 septembrie 1944, apărut în Monitorul Oficial din 16 noiembrie 1944. Îl găsesc cu greu, deoarece fac mari eforturi să nu citesc tot felul de alte documente din luna noiembrie 1944, expresii – toate – ale noii Ere. Surpriza surprizelor! Documentul se intitulează «Decret-Lege pentru prevederea, gestionarea şi controlul fondurilor pentru interese superioare de stat». Nu e semnat de C. Vişoianu, ci de premierul Constantin Sănătescu, ad-interim şi la Ministerul Finanţelor. N-a fost dat pentru a înlesni folosirea fără control a banilor publici, ci pentru a limita cheltuirea fără control a acestor bani. Raportul către Rege e cum nu se poate mai explicit. Se face vorbire de o «restrîngere a cheltuielilor ce se vor putea face din aceste fonduri». Prin art. 14 al Decretului-Lege se abrogă Legea nr. 581 din 2 septembrie 1943. Sînt convins că Actul din 1943 era menit să faciliteze abuzul. Caut Monitorul Oficial din 9 septembrie 1943. Altă surpriză! Decretul-Lege nr. 581 pentru prevederea, gestionarea şi controlul fondurilor pentru acoperirea cheltuielilor speciale viza tocmai reducerea marjei de fraudă. Desigur, banii Fondului au fost sifonaţi printr-o inginerie financiară, avînd printre autori şi pe Constantin Vişoianu. Corectitudinea ne obligă însă să nu-i punem în cîrcă, din punct de vedere legal, şi Decretul nr. 576. Cercetarea de istorie literară nu diferă de cea judecătorească în materie de stabilire a Adevărului. Singurele care contează sînt probele!”, scrie Ion Cristoiu în textul intitulat „De la Fondul Antonescu, la conturile lui Ceauşescu” (Editura Mediafax SRL, 2018, p.51 – 52).

În „Statul versus Corneliu Zelea Codreanu”, autorul îţi propune să descoperi unul dintre cele mai tulburătoare procese din istoria României, iar, în paginile „De la Fondul Antonescu, la conturile lui Ceauşescu”, jurnalistul urmăreşte cum s-au furat banii care puteau salva România după război şi după revoluţie, spun editorii.

Cele două volume centralizează în 672 de pagini o parte din rezultatele documentării efectuate de Ion Cristoiu în biblioteci şi arhive în ultimii ani, urmărind informaţii şi documente care redau realitatea istoriei.

Volumele sunt disponibile exclusiv în librăriile Cărtureşti şi pe carturesti.ro – http://carturesti.ro/colectie/eseuri,_note,_documente?id_product_type=26.

Ion Cristoiu s-a născut pe 16 noiembrie 1948, în satul Găgeşti din judeţul Vrancea, şi împlineşte anul acesta 50 de ani de media. Spune că nu îi place să sărbătorească şi crede că cel mai de preţ sfat pentru un tânăr jurnalist este să scrie din plăcere.

A debutat la Viaţa Studenţească, iar, în 1983, devenea editor la Scînteia Tineretului. Între anii 1992 – 1997, Ion Cristoiu a fost director la cotidianul Evenimentul zilei, considerat deschizătorul presei româneşti de după 1989. În prezent este editorialist la acelaşi cotidian şi are numeroase apariţii TV.