„Variaţiuni pe o temă dată”, de Ana Blandiana

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O carte impresionată, scrisă să fie impresionantă. Ana Blandiana însăşi declara că ar fi: „Un poem de dragoste despre nedespărţirea prin moarte. Cea mai metafizică dintre cărţile mele”.

Sunt poeme (sau un lung poem, separat în altele mai mici, în funcţie de respiraţie) de rămas bun adresate soţului ei, minunatul scriitor Romulus Rusan, plecat în altă lume cu un an înaintea apariţiei acestui volum. (Cartea are şi o dedicaţie uşor de înţeles: „Către R”).

Diferite stilistic, cele 59 de poeme (rondele, sonete, mici fragmente de proză) care alcătuiesc marele poem de dragoste despre nedespărţirea prin moarte revin, asemenea variaţiunilor muzicale, asupra temei.

Cea mai metafizică dintre cărţile Anei Blandiana, şi probabil una dintre cele mai bune, „Variaţiuni pe o temă dată” este sfâşietoare şi luminoasă, o carte care nu seamănă altora.

„Mereu am visat să fiu singură/ Pentru că întotdeauna/ erau prea mulţi oameni/ în jurul meu./ Doar tu erai eu./ Doar tu renunţai la plural,/ La multiplul din noi, / Doar tu ştiai să construieşti o singurătate/ în care puteam încăpea amândoi”.

„Mi-e frică de intunericul/ Din inima flăcării/ Pentru că nu ştiu/ Dacă el naşte lumina/ Sau lumina îl naşte:/ Incestuoasa relaţie/ Între bine şi rău/ Care decupează din stralucire/ Flori carnivore de umbră./ Mi-e frică”.

„Fără tine/ Lumea îmi pare deodată mai mare,/ Mai mare şi mai fără rost/ Ca o cameră nemobilată,/ Ca şi cum ar fi căzut/ Câţiva pereţi fără de care/ Nu mai ştiu să spun/ Cum a fost./ Ştiu doar că nu se vede nimkic/ Până în zare./ Fără să înţeleg zarea ce e, de fapt,/ La fel de sttrăin de trecutu-n zadar,/ De viitorul sumar./Prezentul nu mi-e un dar./ Ci un rapt”.

O carte-declaraţie de dragoste asupra căreia e imposibil să nu revii, să reciteşti, să încerci să reţii un poem ori măcar un vers.

Ana Blandiana – „Variaţiuni pe o temă dată”. Editura Humanitas. 123 pag.