Home » Cultura » Arhitectura Barocului Italian: Lumină, mişcare, transfigurare

Arhitectura Barocului Italian: Lumină, mişcare, transfigurare

03.31.2020
Arhitectura Barocului Italian: Lumină, mişcare, transfigurare
În secolul al XVII-lea, arhitectura italiană – şi în mod particular cea sacră – era proiectată, concepută, privită şi „trăită” cu totul altfel decât în zilele noastre. Dincolo de pragul unei biserici, credincioşii păşeau într-un receptacol mirabil, de cele mai multe ori rezultat din ceea ce artiştii vremii numeau „il bel composto”, adică arta combinării artelor (arhitectură, pictură, sculptură, stucatură) în alcătuirea unui spaţiu viu, copleşitor, dilatat dinspre piatra concretă către bolta iluzorie fremătând de sfinţi extatici, îngeri şi alegorii.

Arta combinării artelor

Noutatea introdusă de arhitectura religioasă barocă constă, prin urmare, în relativizarea distanţei dintre realitate şi plăsmuire, prin învăluire, camuflare, „coregrafie” a elementelor arhitecturale, iar această abordare scenografică s-a concretizat atât în ziduri neverosimil de dinamizate cât şi în bolţi, cupole şi abside pictate până la limita confuziei.

Este suficient să evocăm biserica San Carlo alle Quattro Fontane: totul, de la geometria planului până la ondularea faţadei, respiră o mişcare neostoită, ca şi cum materia ar fi într-o perpetuă căutare a formei. În cealaltă privinţă, a transfigurării spaţiului, probabil cel mai spectaculos exemplu este cel al bisericii Sant’Ignazio, al cărei plafon („Alegoria misionarismului iezuit”, pictată de Andrea Pozzo) verticalizează prezenţa spectatorului, prin continuitatea perfectă dintre arhitectură şi pictură.

Miza unor asemenea construcţii iluzionistice era fabricarea, fie şi preţ de câteva clipe, a unei secvenţe de timp ireal în care să se întâlnească privitorul în contemplare sau rugăciune şi sfântul – martirizat sau în slavă – aşa cum la teatru spectatorul intră în timpul actorului. Este de remarcat, de altfel, că teatrul modern – atât edificiul propriu-zis cât şi scenografia – îşi face apariţia în aceeaşi epocă, tot în Italia, împrumutând nu puţine strategii arhitecturale către (şi dinspre) arhitectura ecleziastică. Bunăoară, faţada principală a unei biserici baroce, singura împodobită, nu are de regulă un raport organic cu interiorul, întrucât ea este, de fapt, o cortină, îndărătul căreia, pe „scenă”, se joacă drama liturgică.

Arhitecţii epocii

La rândul lor, arhitecţii acelei epoci – Francesco Borronimi, Carlo Rainaldi, Guarino Guarini, Baldassare Longhena şi alţii – concepeau edificiul nu doar ca pe o construcţie logic articulată în raport cu normele de rezistenţă, funcţionalitate şi frumuseţe, ci şi ca pe un proces de „arhitecturare” a unor entităţi inefabile: virtuţile geometriei pre-moderne, fluxul luminos, muzicalitatea proporţiilor şi a spaţiului reverberat, alcătuirea lumii supramundane etc.

Lumina

În secolul al XVII-lea, geometria nu era doar o ştiinţă a numerelor, figurilor sau volumelor, ci implica şi o anumită speculativitate asupra magiei acestora. Lumina, pe de altă parte, era considerată un fel de fluid (ca şi muzica, eterul sau materia stelară), o substanţă fizică cu un rol capital în arhitectura barocă. Iar modalităţile ingenioase prin care este filtrată, propagată, direcţionată sau estompată prin complicate sisteme de boltire comportă în multe cazuri analogii cu structura instrumentarului optic, intens perfecţionat în epocă.

În cazul bazilicii San Pietro din Roma sau al Domului Invalizilor din Paris, lanterna şi întregul sistem de bolţi, tambururi, pandantivi şi calote reprezintă o posibilă punere în operă, la scară uriaşă, a lentilelor şi reflectoarelor microscoapelor şi telescoapelor; lanterna este receptacolul care primeşte şi distribuie lumina, însă, mai mult decât atât, funcţionează asemeni unui iris gigantic prin care umanitatea scrutează firmamentul sau ca diafragma unui microscop prin care minuscula realitate terestră este privită de „ochiul divin”.

Analogia se poate institui însă şi la nivelul instrumentarului astronomic tradiţional; sfera armilară, spre exemplu, cu reţeaua ei complicată de cercuri concentrice fixate în anumite unghiuri, poate inspira structura unei boltiri, cum se întâmplă în cazul bisericilor San Lorenzo şi Sacra Sindone din Torino , ca şi cum arhitectul ar fi proiectat nu o biserică, ci un dispozitiv supradimensionat pentru cercetarea lumii stelare.

Articol scris de Cosmin Ungureanu, istoric de artă şi lector al Fundaţiei Calea Victoriei.

 

Cele mai noi articole
Masculii tineri de elefant își controlează agresivitatea dacă în apropiere se află masculi mai în vârstă
Masculii tineri de elefant își controlează agresivitatea dacă în apropiere se află masculi mai în vârstă
Primul preşedinte american care a fost SILIT să îşi dea demisia
Primul preşedinte american care a fost SILIT să îşi dea demisia
Antenele de satelit Starlink ale lui Elon Musk, „un adevărat magnet” pentru pisici
Antenele de satelit Starlink ale lui Elon Musk, „un adevărat magnet” pentru pisici
Mercedes a dezvăluit o mașină electrică ce ar putea să depăşească bariera de 1.000 km autonomie
Mercedes a dezvăluit o mașină electrică ce ar putea să depăşească bariera de 1.000 km autonomie
Când va fi gata vaccinul-plasture împotriva Covid-19 dezvoltat de elvețieni
Când va fi gata vaccinul-plasture împotriva Covid-19 dezvoltat de elvețieni
Primul gigant al planetei. Craniul de doi metri al unui ihtiozaur gigant, descoperit de cercetători
Primul gigant al planetei. Craniul de doi metri al unui ihtiozaur gigant, descoperit de cercetători
Britanicii sau irlandezii au ajuns în Insulele Feroe înaintea vikingilor
Britanicii sau irlandezii au ajuns în Insulele Feroe înaintea vikingilor
Astrofizicienii au ajuns la concluzia că găurile negre supermasive ar putea avea „prieteni”
Astrofizicienii au ajuns la concluzia că găurile negre supermasive ar putea avea „prieteni”
Noul inamic al narvalului
Noul inamic al narvalului
Cum a descoperit Benjamin Franklin electricitatea: A folosit cu adevărat zmeul și cheia?
Cum a descoperit Benjamin Franklin electricitatea: A folosit cu adevărat zmeul și cheia?
Este Muntele Everest într-adevăr cel mai înalt de pe Pământ?
Este Muntele Everest într-adevăr cel mai înalt de pe Pământ?
20 de ani de monede și bancnote euro. Avantaje, dezavantaje şi absurdităţi
20 de ani de monede și bancnote euro. Avantaje, dezavantaje şi absurdităţi
Apple este prima companie de 3 trilioane de dolari din lume
Apple este prima companie de 3 trilioane de dolari din lume
„Fata cu cercel de perlă”, expresia enigmatică și cadrul intim al lui Vermeer
„Fata cu cercel de perlă”, expresia enigmatică și cadrul intim al lui Vermeer
Misiuni spațiale de neratat în 2022: Ce planuri au NASA, SpaceX și Blue Origin?
Misiuni spațiale de neratat în 2022: Ce planuri au NASA, SpaceX și Blue Origin?
Cai putere – de ce încă mai folosim această unitate de măsură?
Cai putere – de ce încă mai folosim această unitate de măsură?
Simțul nostru al mirosului este un sistem de avertizare surprinzător de rapid în caz de pericol
Simțul nostru al mirosului este un sistem de avertizare surprinzător de rapid în caz de pericol
Vizionarul care a realizat imposibilul. A scăpat de arderea pe rug în ultimul moment, iar marea sa pasiune aproape că l-a ucis
Vizionarul care a realizat imposibilul. A scăpat de arderea pe rug în ultimul moment, iar marea sa pasiune aproape că ...