Friedrich Nietzsche: „Trebuie să-ți dorești să fii puternic. Altfel, nu vei ajunge așa niciodată”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Friedrich Nietzsche (1844 – 1900) este unul dintre cei mai importanți filosofi europeni ai secolului al XIX-lea, autor și filolog cunoscut pentru concepțiile sale religioase.

Deși a avut o carieră scurtă, Friedrich Nietzsche a devenit unul dintre cei mai influenți gânditori ai secolului al XIX-lea, printre lucrările sale evidențiindu-se „Amurgul idolilor” și „Așa grăit-a Zarathustra”.

Fapte pe scurt despre Friedrich Nietzsche:

• Friedrich Wilhelm Nietzsche s-a născut în Röcken bei Lϋtzen, provincia prusacă Saxonia (acum parte a Germaniei), la data de 15 octombrie 1844, într-o familie protestantă. Tatăl era pastor, iar mama o fostă profesoară;
• Odată cu moartea tatălui, atunci când Nietzsche avea patru ani, tânărul Friedrich, sora și mama s-au mutat la Naumburg, oraș în care Friedrich a urmat cursurile la Schulpforta, una dintre școlile cele mai prestigioase din lume, specializată în muzică și limbi străine. A învățat latina, ebraica, franceza și greaca, dezvoltându-și în același timp abilitățile de scriitor. În 1864, s-a înscris la Universitatea din Bonn, iar după două semestre s-a transferat la Universitatea din Leipzig. În timpul petrecut la Leipzig, Friedrich a fost influențat de scrierile lui Arthur Schopenhauer și tot atunci a avut ocazia să-l întâlnească pe compozitorul Richard Wagner cu care a legat o prietenie strânsă;
• În 1869, lui Nietzsche i s-a oferit un post de profesor la Universitatea din Basel, începând astfel să predea la vârsta de doar 24 de ani. În această perioadă a publicat prima sa carte „Nașterea tragediei”(1872), iar spre sfârșitul carierei sale universitare a publicat „Omenesc, Preaomenesc” (1878). Nietzsche a locuit în Elveția între 1872 și 1879, timp în care a continuat să păstreze legătura cu bunul său prieten Wagner, vizitându-l adesea. Începând cu 1879, starea de sănătate a lui Nietzsche se deteriorează, fapt care l-a determinat să demisioneze din postul său de profesor universitar;
• Între 1880 și 1889, Nietzsche locuiește temporar în diferite orașe din Elveția, Germania și Franța, perioadă în care se îndrăgostește de Lou von Salomė, o tânără din Zurich, studentă la filozofie, relația lor nereușind să se dezvolte la nivel romantic. În acea perioadă, trăind oarecum în izolare, Nietzsche și-a dedicat timpul scrisului, publicând mai multe cărți, printre care „Dincolo de bine și de rău” (1886), „Despre genealogia moralității” (1887) și „Amurgul idolilor” (1889), iar din 1883 până în 1885, a scris patru volume din „Așa grăit-a Zarathustra”. În 1888, și-a scris autobiografia intitulată „Ecce Homo” („Iată omul”), ultima carte scrisă de el (despre el, despre ideile care i-au marcat existența), înainte să-și piardă mințile, operă care îmbină autobiografia sa cu idei filosofice, o carte care se adresează doar acelora care sunt „asemenea mie – cu un picior dincolo de viață…”;

Întrucât, în scurt timp, va trebui să mă adresez omenirii cu cea mai grea solicitare care i-a fost prezentată vreodată, mi se pare imperios necesar să spun cine sunt. În principiu, ar trebui să se știe: căci nu m-am lăsat neatestat. Dar discrepanța dintre măreția misiunii mele și micimea contemporanilor mei și-a găsit expresia în faptul că nici nu am fost auzit, nici nu am fost văzut. Trăiesc pe propriul meu credit, să fie poate o simplă prejudecată faptul că trăiesc?… Este de ajuns să stau de vorbă cu vreun om cultivat, care vine vara în Engadina de Sus, ca să mă conving că nu trăiesc… În aceste împrejurări, este o îndatorire împotriva căreia obișnuința mea și, mai mult chiar decât aceasta, mândria instinctelor mele, se revoltă, anume aceea de a spune: Auziți-mă! căci eu sunt cutare și cutare. Înainte de toate, nu cumva să mă confundați!

• În ianuarie 1889, la Torino, Italia, Nietzsche a suferit o cădere nervoasă care l-a afectat tot restul vieții. Există diferite teorii cu privire la cauza problemei de sănătate a lui, unii atribuind nebunia lui cauzelor ereditare, iar alții punând-o pe seama consumului excesiv de medicamente sedative. Nietzsche a fost internat pentru scurt timp într-un sanatoriu, după care adus în casa copilăriei din Naumburg, unde a fost îngrijit de mama și de sora sa, acolo petrecându-și următorii șapte ani din viață. În 1897, după moartea mamei sale, sora lui Nietzsche, Elisabeth, și-a asumat toată responsabilitatea pentru îngrijirea și confortul lui. Tot ea s-a ocupat și de promovarea și păstrarea scrierilor sale;
• Nietzsche a murit la 25 august 1900, la vârsta de 56 de ani, cauza morții fiind o combinație de pneumonie și accident vascular cerebral;
• Unele dintre lucrările sale notabile includ „Știința veselă”, publicată în 1882, care a popularizat remarca sa „Dumnezeu este mort”, „Despre adevăr și minciuni în sens imoral” (1873), „Zorii” (1881), Antihrist (1888) și „Voința de putere” care a fost editată postum și publicată de sora sa;
• Nietzsche a reprezentat o influență majoră asupra gânditorilor secolului al XX-lea precum Martin Heidegger, Michel Foucault, Carl Jung, Sigmund Freud, Albert Camus, Jean-Paul Sartre, Jacques Derrida și Thomas Mann. Temele din scrierile lui Nietzsche s-au concentrat adesea pe concepte precum morala, puterea, nihilismul, scopul existenței sau estetica;
• Filosoful german a promovat ideea conform căreia individul se poate ridica prin propriile forțe și necăutând salvarea în forțele religiei. De asemenea, în lucrările sale, Nietzsche a pus sub semnul întrebării noțiunile de bine și de rău. Încă din tinerețe, Nietzsche s-a confruntat cu problema credinței în Dumnezeu, considerând raiul un loc ireal, susținând că dezvoltarea științei și apariția unei lumi seculare au dus la moartea creștinismului. „Dumnezeu a murit” rămâne unul dintre cele mai cunoscute citate ale filosofului german Friedrich Nietzsche. Citatul este adesea înțeles greșit sau scos din context. Nietzsche se referea la modul în care iluminismul a contribuit la erodarea credințelor religioase, care au servit mult timp drept credință fundamentală pentru o mare parte a lumii.

Atunci când renunți la credința creștină, îți pierzi dreptul la morala creștină. Aceasta nu este deloc de la sine înțeles: acest punct trebuie pus în lumină mereu. […] Creștinismul este un sistem, o viziune globală asupra lucrurilor, o examinare de ansamblu a lor. Dacă desprinzi din el o idee principală, credința în Dumnezeu, atunci spargi întregul; nimic necesar nu ți se mai păstrează între degete”.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Friedrich-Nietzsche

https://www.famousphilosophers.org/friedrich-nietzsche/

Vă mai recomandăm să citiți și:

5 lecții de viață de la Platon, unul dintre cei mai influenți filosofi din istorie

Emil Cioran, filosoful ce trebuie citit în momente de disperare și melancolie

Nietzsche, filosoful care a murit înainte să vadă cu ochii lui acuratețea previziunilor sale

Cât de sângeros a fost în realitate Ivan cel Groaznic, diplomatul de geniu divinizat de Stalin