Leo Baekeland, părintele industriei de mase plastice

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Chimist american de origine belgiană, Leo Baekeland (14 noiembrie 1863 – 23 februarie 1944) este inventatorul hârtiei fotografice Velox (1893) și a bachelitei (1907) – un tip de rășină artificială care, în amestec cu diferite materiale, prin presare la cald, formează o masă plastică insolubilă, termostabilă, electroizolantă, dură, rezistentă la șoc și la uzură și care se folosește la fabricarea diferitelor materiale presate și laminate și la obținerea unor materiale și piese electroizolante, obiecte de uz industrial și casnic.

Baekeland, pentru invenția bachelitei, a fost supranumit Tatăl industriei de mase plastice, descoperirea marcând începutul industriei moderne a maselor plastice.

Leo Baekeland, pe numele său întreg Leo Hendrik Baekeland, s-a născut pe 14 Noiembrie 1863, în Ghent, Belgia, și a murit la data de 23 februarie 1944, în Beacon, New York.

Cum a făcut primul milion de dolari?

La vârsta de 21 de ani, a devenit doctorand al Universității din Ghent, unde a și rămas să predea chimie până în 1889, an în care a părăsit Belgia pentru a se muta în Statele Unite ale Americii, alături de soția sa, Céline Swarts, fiica profesorului său de doctorat. A dobândit naționalitatea americană în 1897.

Imediat după stabilire în SUA, Baekeland s-a angajat la o firmă foto, dar la scurt timp a pus bazele propriei companii producătoare de hârtie fotografică Velox, tip de hârtie inventată chiar de el. Și cum invenția a avut un succes răsunător, în 1899 belgianul a hotărât să-și vândă afacerea investitorului american George Eastman, fondatorul Eastman Kodak Company, pentru suma de 1.000.000 de dolari. Cu o parte din banii obținuți în urma vânzării firmei sale, Baekeland a cumpărat o casă în New York, unde și-a înființat propriul laborator echipat cu tot ce era nevoie. Baekeland avea să declare mai târziu, m-am bucurat timp de câțiva ani de acea mare binecuvântare, de luxul de a nu fi întrerupt în munca și în studiul meu.

Cum una dintre clauzele contractului de vânzare – cumpărare a firmei sale prevedea ca Baekeland să nu mai facă cercetări în fotografiei timp de cel puțin 20 de ani, acesta a trebuit să găsească un nou domeniu de cercetare, iar primul pas a fost călătoria în Germania, în anul 1900, pentru o reîmprospătare a cunoștințelor în domeniul electrochimiei, la Institutul Tehnic din Charlottenburg.

O nouă invenție revoluționară

După nouă ani de cercetări și testări în sfera chimiei, Baekland a descoperit, în final, în 1909, acest material inovator numit bachelita, primul material plastic, un polimer sintetic făcut din fenol şi formaldehidă, al cărui nume a fost, cum este ușor de dedus, derivat din propriul său nume.

Încercam să fac ceva foarte greu, dar apoi m-am gândit că ar trebui să fac ceva foarte moale, care să poată fi modelat în diferite forme. Așa am venit cu primul plastic. L-am numit bachelit. – Leo Baekeland

Bachelita și-a găsit rapid diverse și utile întrebuințări. A început să fie folosită în producerea unor aparate electrice, s-a dovedit a fi foarte bună ca izolator electric și, prin urmare, a fost cu succes utilizată în fabricarea manşoanelor care protejează conexiunile electrice. După apariția radioului, bachelita, care izola circuitele electrice din interior, și-a găsit utilitatea în fabricarea carcaselor aparatelor de radio, iar treptat utilizările diversificându-se atât de mult încât și-a găsit locul, într-o formă sau alta, în orice cămin. Bachelita este prezentă și azi în casele noastre, în dulii, prize, întrerupătoare, mânere de tigăi sau ibrice

Pentru inovațiile sale, Baekeland a fost onorat cu multe premii și distincții, iar în 1924 a devenit Președintele Societății Americane de Chimie.

Meritele lui Leo Baekeland

Începutul industriei moderne a materialelor plastice este adesea asociat cu perioada momentului înființării, în 1910, a companiei sale General Bakelite. Trebuie menționat faptul că experimentele cu rășini fenolice care au precedat de fapt munca lui Baekeland, au început încă din 1872, odată cu încercările chimistului german Adolf von. Baeyer, acesta reușind doar să producă lichide vâscoase sau solide fragile fără vreo valoare aparentă. Lui Baekeland i se atribuie meritele de a fi cel care a reușit să controleze reacția de condensare fenol-formaldehidă pentru a produce prima rășină sintetică. Poliesterii, policlorura de vinil, fibrele sintetice au câștigat teren destul de repede în competiția cu materialele naturale cum ar fi pielea, lemnul, fildeșul, mătasea, cel puțin pentru producția de masă, fiind mult mai ieftine și ușor de produs.

În 1909, Baekeland a anunțat public pentru prima dată invenția sa, în cadrul unei prelegeri organizate la New York de Societatea Americană de Chimie, potrivit Britannica.

În 1927, brevetul de bachelită a expirat, iar începând cu 1930, bachelita  a intrat în concurență cu alte rășini termorigide, cum ar fi uree formaldehidă și melamină formaldehidă, și a noilor rășini termoplastice, cum ar fi acetatul de celuloză, clorura de polivinil, metacrilatul de polimetil și polistirenul. Aceste noi materiale plastice au început să fie folosite în fabricarea unor produse de uz casnic în aproape orice nuanță și în diferite grade de claritate. În 1939, Baekeland a vândut marca Bakelite companiei Union Carbide and Carbon Corporation (acum Union Carbide Corporation) care, la rândul ei, a vândut-o mai departe către Georgia-Pacific Corporation. Acești producători au folosit bachelita ca agent de lipire pentru placaje și plăci aglomerate. Bachelita este încă folosită în mod obișnuit pentru piese de domino, plăci mah-jongg, dame și piese de șah.

Baekeland a murit la New York, în 1944, la 80 de ani. La acea vreme, producția mondială de bachelită era de cca. 175.000 de tone fiind utilizată în fabricarea a peste 15.000 de produse diferite.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Microplasticele ajung întotdeauna în râurile din apropierea comunităților umane

Balenele înghit microplastice într-un număr îngrozitor de mare

Cercetătorii au descoperit, în premieră, microplastice în apa din frunzele plantelor

Alternativa pentru microplastice ar putea fi mătasea