Florin Zamfirescu a mărturisit, în premieră, de ce a renunțat la teatru: „Parcă mi s-a luat o pânză de pe ochi”

Marele actor Florin Zamfirescu a fost invitat la podcastul ALTCEVA cu Adrian Artene, episod în care a povestit despre iubirea sa pentru poezie, de ce a renunțat la teatru, dar și cum a încercat Securitatea să-l racoleze în clasa a X-a! 

Actorul a spus, în premieră, de ce a renunțat la teatru, „ciudățenia pe care n-am mărturisit-o niciodată până acum”.

• De ce ajung unele tablouri să valoreze sute de milioane de dolari?
• Avatar 3, final de poveste. O călătorie la capătul emoției și al imaginației cinematografice

„Mama mea a trăit 94 de ani. Acum patru ani, la 94 de ani, a decedat. S-a dus într-o lume, zic eu, mai bună. A murit, am avut priveghiul de trei zile și am înmormântat-o. Dar în zilele astea, mie a început să nu-mi mai placă teatrul. Deloc. Parcă mi s-a luat o pânză de pe ochi. Noroc că aveam 70 de ani și eram deja pensionar și am zis Măi, eu eram ținut în meseria asta de mama. […] Ea îmi făcea o critică foarte serioasă, o analiză pertinentă, ce spunea mama, așa era. Mama mi-a fost mentor”, a mărturisit Florin Zamfirescu.

„Eu am făcut cu mare plăcere meseria asta”

„Parcă am scăpat din jug odată cu moartea mamei. Noroc că mama a trăit mult, […] putea să moară mai devreme. Poate făceam altfel, cu chin, fără plăcere ceea ce făceam. Eu am făcut cu mare plăcere meseria asta. Dar mama s-a ținut până am ieșit la pensie. M-a trimis în lume cu această sarcină și a murit când a știut că și-a îndeplinit […]. Deci nu eu am fost artist, mama a fost”, a mai povestit marele actor, invitat la podcastul ALTCEVA cu Adrian Artene.

Florin Gheorghe Zamfirescu s-a născut pe 12 aprilie 1949 în Călimănești, Vâlcea într-o familie în care toți adorau literatura și artele în general, tatăl său fiind învățător și directorul Casei de cultură din Călimănești.

Din copilărie a visat să devină actor, iar la vârsta de șase ani a luat primul premiu de recitator. De atunci nu s-a mai desprins de scenă, facând din această meserie o pasiune.

Florin Zamfirescu s-a remarcat în filmul „Iarba verde de acasă”

După terminarea liceului din Călimănești, în anul 1967, a intrat pe primul loc la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie Ion Luca Caragiale din București, pe care l-a absolvit în 1971 ca șef de promoție. Între anii 1971 și 1973 a fost actor la Teatrul de Stat Târgu-Mures, iar în 1973 s-a angajat la Teatrul Giulești din București.

În 1978 l-a remarcat regizorul Stere Gulea și distribuit în filmul „Iarba verde de acasă”. Din acest moment este remarcat de publicul cinefil pentru calitatea sa interpretativă și devine foarte apreciat.

Au urmat rolurile din filmele „De ce trag clopotele, Mitică”, „Moromeții” (1988), „Senatorul melcilor”, „Orient Express” sau „Filantropica” etc.

Din 2000 a devenit rectorul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale“ București, formând, ca profesor, generații de actori. În paralel cu aceste activități, și-a continuat activitatea de actor de teatru și film. A fost căsătorit de trei ori și are doi copii, Vlad și Ștefana Samfira, ambii cu realizări în lumea teatrului.

Urmărește AICI episodul integral cu Florin Zamfirescu, doar pe canalul de YouTube ALTCEVA cu Adrian Artene!

Vă mai recomandăm să citiți și:

Emil Cioran avea „o locuință de o modestie extraordinară”, a povestit nepotul marelui filosof

Ce părere avea Emil Cioran despre români? „Eu am râs instinctiv și pe urmă a început și el să râdă”

Eminescu și Caragiale, în lumea fascinantă a sufleorilor de teatru: „De ce n’ați învățat?”

O pasiune mai puțin cunoscută a lui Mihai Eminescu