Tony Curtis, senzaționalul din „Unora le place jazz-ul”

Tony Curtis (1925 – 2010) a fost unul dintre cei mai populari și prolifici actori de la Hollywood în perioada anilor 1950 și 1960. Cu o carieră de 60 de ani, Curtis a apărut în peste 100 de filme, unul dintre cele mai cunoscute fiind Unora le Place Jazz-ul, așa cum a fost tradus la noi Some Like it Hot, o comedie muzicală din 1959 în regia lui Billy Wilder, cu Marilyn Monroe, Jack Lemmon și Tony Curtis în rolurile principale. Producția a fost nominalizată la 6 Oscaruri, dintre care un premiu a fost câștigat la categoria cele mai bune costume.

Un actor carismatic, dinamic, Tony Curtis, pe numele adevărat Bernard Schwartz, s-a născut la 3 iunie 1925 la New York, fiind cel mai mare dintre cei trei copii ai unei familii de evrei maghiari emigranți în Statele Unite ale Americii. Curtis a avut o copilărie destul de chinuită, trăită în sărăcie cu suficient de multe lipsuri și probleme care să-l determine să evite mediul de acasă, petrecându-și, astfel, cât mai mult timp la cinema.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

În 1935, într-un gest disperat, părinții lui Curtis i-au lăsat pentru câteva săptămâni pe el și pe frații săi într-un orfelinat, acea perioadă punându-și o profundă amprentă pe viața lui Curtis care a realizat, încă de la o vârstă timpurie, faptul că singurul susținător al lui este el însuși.

Primul contract important cu Universal Pictures

În 1938, după tragica moarte a fratelui său favorit, Julius (care a fost lovit de un camion), deși părinții lui Tony au intenționat să-l înscrie la școală, în speranța că o educație formală ar putea evita un destin ezitant și confuz al fiului lor mai mare, acesta a refuzat propunerea, considerând că literatura și matematică nu l-ar fi putut ajuta practic să se dezvolte în viață. În 1942 s-a înrolat în armată, unde a avut mici experiențe actoricești, jucând la un moment dat într-o piesă de teatru la Școala de transmisiuni a Marinei din Illinois.

Opt ani mai târziu, după câteva apariții într-o serie de producții de teatru, Curtis avea să ajungă la Hollywood, primul său contract important fiind cu Universal Pictures. Și-a început cariera cu roluri secundare în filme precum Criss Cross (1949) și Winchester ’73 (1950), iar rolul care l-a propulsat a fost acela din  Sweet Smell of Success (1957), o peliculă cinematografică în care Tony Curtis și-a etalat talentul de actor dramatic alături de Burt Lancaster.

Un rol definitoriu în cariera lui de actor

Ambițiile actoricești ale lui Curtis l-au ajutat să-și folosească tot potențialul în producțiile în care a fost distribuit, astfel încât a ajuns să joace în filme cu o relevanță socială mai mare, așa cum își dorea, pelicule menite să provoace, să atragă și să intrige publicul mai mult. În 1958 a apărut, alături de Sidney Poitier, în The Defiant Ones, film recompensat cu două Oscaruri, iar în 1960 a jucat în producția Spartacus (care a primit patru Oscaruri), alături de starurile momentului Kirk Douglas, Peter Ustinov și Laurence Olivier.

În Some Like it Hot (1959), cu Marilyn Monroe și Jack Lemmon, Curtis a făcut un rol care a rămas definitoriu în cariera lui de actor, interpretarea lui Curtis a personajelor Joe/Josephine, un muzician aflat în dificultate deghizat în femeie, dovedind o sincronizare comică impecabilă și abilitatea de a portretiza cu mare talent mai multe personaje în același film.

Un militant împotriva fumatului

Dar Curtis nu s-a limitat doar la roluri în filme de comedie. El și-a dovedit talentul dramatic în producții precum The Defiant Ones (1958), pentru care a obținut o nominalizare la Oscar pentru Cel mai bun actor.

Tony Curtis a apărut în cinci filme care au fost selectate de Biblioteca Congresului pentru a fi incluse în Registrul Național de Film pentru semnificația lor din punct de vedere cultural, istoric și estetic: Winchester ’73 (1950), Sweet Smell of Success (1957), Some Like It Hot (1959), Spartacus (1960) și Rosemary’s Baby (1968).

Tony Curtis, un militant împotriva fumatului (asta după ce fumase constant timp de 30 de ani și după probleme avute cu drogurile) a reușit să-i ajute pe Michael Caine și pe Roger Moore să se lase de fumat în anii 1970. În anii 80, Curtis și-a petrecut cea mai mare parte a timpului pictând, o bună parte dintre lucrările sale fiind incluse în prezent în colecția Muzeului de Artă Modernă din New York. Viciile lui Curtis nu s-au limitat doar la substanțe interzise și tutun. A spus despre el că ar fi fost dependent și de sex, iar în cartea autobiografică pe care a publicat-o în 2008 s-a lăudat inclusiv cu aventura pe care a avut-o cu Marilyn Monroe în perioada în care Marilyn era o foarte tânără stea în devenire.

Tony Curtis a fost căsătorit de șase ori

„Marilyn Monroe nu era cea mai inteligentă persoană din lume – asta nu făcea nicio diferență, într-un fel sau altul – dar era generoasă și bună. Și asta i-a provocat multe necazuri. Era atât de generoasă și bună cu toți oamenii pe care i-a întâlnit, încât s-a trezit făcând lucruri pe care nu voia să le facă”. (Tony Curtis)

Curtis a fost căsătorit de șase ori și a avut șase copii. Ultima soție a lui Tony Curtis, Jill Vandenberg Curtis, o dresoare de cai, era cu 48 de ani mai tânără decât renumitul actor.

Curtis, care în 1994 a suferit o operație de bypass cardiac, a murit la 29 septembrie 2010 și, conform dorinței sale, scrie IMDb, a fost înmormântat cu unele dintre bunurile preferate – o pălărie Stetson, o eșarfă Armani, mănuși de șofer, un iPhone și un exemplar al romanului său preferat, „Anthony Adverse”.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0000348/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

https://www.britannica.com/biography/Tony-Curtis