Test de cultură generală. Care țară își incinerează 99% din populație?

Curiozitatea de astăzi ne arată ce înseamnă sfârșitul vieții pentru alte culturi. Care țară își incinerează 99% din populație?

Care țară își incinerează 99% din populație? Este vorba despre Japonia.

• Pamela Colman Smith, femeia din spatele celui mai faimos set de cărți de Tarot
• Morten Harket, solistul trupei A-ha. La vârsta de 4 ani scria muzică și cânta la pian

Japonia are cea mai mare rată de incinerare din lume, de peste 99%. Din cauza listelor lungi de așteptare la crematorii, a apărut o industrie de „hoteluri de cadavre”, potrivit Britannica.

Pe măsură ce budismul s-a răspândit în Asia de Est în primele două milenii după Hristos, s-a răspândit și practica incinerării. Oamenii credeau că moartea creează poluare, iar eliminarea ritualică a cadavrelor ar trebui să fie curățătoare.

Până în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, incinerarea a fost controversată în Japonia pentru că o parte din populație, în special confucianiștii, considerau arderea cadavrelor ca fiind moralmente nejustificată și mai poluantă decât înmormântarea întregului corp. Deși budismul a impulsionat răspândirea incinerării în întreaga Asie, durabilitatea sa, în special în Japonia, a fost determinată de motive practice.

Care țară își incinerează 99% din populație și care este istoria acestui obicei?

Două decese importante într-o succesiune rapidă au lansat mișcarea de incinerare în Japonia: cel al lui Dosho, un preot budist, în 700 d.Hr., și al împărătesei Jito, în 703. Incinerarea împărătesei a fost deosebit de influentă și a stabilit un precedent pe care aristocrația japoneză l-a urmat timp de secole.

Cu toate acestea, abia la sfârșitul perioadei Heian (794-1185), care a început la scurt timp după arderea cadavrelor lui Dosho și Jito, incinerarea a devenit strâns asociată cu budismul în Japonia. Filosofia budistă învață că totul, inclusiv viața și corpul, este efemer, și că focul curativ al incinerării este transformator. Incinerarea ajută la dispersarea „poluării” create după moartea unei persoane și la mutarea spiritului în lumea strămoșilor, de la un „spirit poluant” la un „spirit ancestral purificat”, după cum a scris savantul Masao Fujii. În perioada Kamakura (1192-1333), practica incinerării s-a extins de la aristocrație la populație.

Cine erau opozanții incinerării?

Într-un interval de 142 de ani, a apărut în Japonia un adversar vocal al incinerării: confucianiștii. Confucianiștii priveau incinerarea ca fiind lipsită de respect față de cei morți și „nenaturală”, iar faptul că era o practică budistă nu ajuta. Majoritatea crematoriilor din Japonia și China erau deținute și administrate de templele budiste, iar ca urmare, incinerarea era văzută inseparabil ca o practică budistă. Un învățat confucianist din secolul al XVII-lea a denigrat utilizarea incinerării în peste 60 de provincii din Japonia.

În 1654, la aproape o mie de ani după ce Jito fusese incinerată, aristocrația japoneză a pus capăt consecutivității acestui obicei: corpul împăratului Gokomyo a fost îngropat în loc să fie ars. Până la acea vreme, învățații confucianiști, cei mai vocali opozanți ai practicii, erau ferm înrădăcinați în clasa de elită a Japoniei.

Mai târziu, cercetătorii din Europa au promovat beneficiile igienice ale incinerării, inclusiv utilizarea sa pentru controlul răspândirii bolilor. Astfel, opozanții interzicerii au prezentat interesul crescând al Europei pentru incinerarea ca fiind o aprobare din partea Occidentului, respingând afirmația că aceasta creează mai multă poluare decât înmormântarea și, efectiv, în mintea guvernului, separând incinerarea de budism.

În loc să fie o practică spirituală, oamenii au ajuns să o vadă ca pe una igienică. Un raport din 2012 al Cremation Society of Great Britain a înregistrat rata de incinerare a Japoniei, cea mai mare din lume, ca fiind de 99,9%. Taiwan are a doua cea mai mare rată, cu 90,8%, urmată de Hong Kong (89,9%), Elveția (84,6%), Thailanda (80%) și Singapore (79,7%), notează JSTOR Daily.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Care este cel mai lung cuvânt în limba română?

Dadaismul, curentul artistic iniţiat de românul Tristan Tzara în urmă cu 108 de ani

Engleza NU este limba oficială a Statelor Unite! De ce?

Meniul Aristotelic: cum să mănânci ca un filosof din Grecia Antică