George Arliss, primul actor britanic care a luat Oscar

George Arliss (1868 – 1946), unul dintre cei mai vârstnici actori de pe ecran în anii 1920 și 1930, a intrat în istorie ca primul actor britanic care a câștigat un Oscar, premiu obținut pentru interpretarea rolului primului ministru britanic din epoca victoriană, Benjamin Disraeli, în filmul Disraeli (1929), peliculă realizată după o piesă de teatru produsă inițial în 1897, care a suferit mai multe adaptări înainte de a ajunge pe ecran.

Disraeli este un film istoric american regizat de Alfred E. Green și lansat de Warner Bros. Pictures, Inc, (o adaptare a piesei de teatru omonime din 1911 scrisă de Louis N. Parker), a cărui povestea se învârte în jurul ambițioasei politici externe a premierului britanic Benjamin Disraeli în 1874, concentrându-se în special pe încercarea lui Disraeli de a-și asigura controlul asupra Canalului Suez, în timp ce respinge încercările Rusiei de a face același lucru și luptă cu rivalul său politic William Gladstone.

• De ce copiii imită agresivitatea? Experimentul lui Albert Bandura care a schimbat psihologia
• Test de cultură generală. Care este cea mai puțin vorbită limbă din lume?

Din distribuția filmului  mai fac parte actorii Florence Arliss, Doris Lloyd, David Torrence, Joan Bennett și Anthony Bushell. Producția a fost un succes cinematografic și comercial al vremii, pe lângă Oscarul pentru cel mai bun actor care i-a fost acordat lui George Arliss, filmul mai primind trei nominalizări ale Academiei Americane de Film. George Arliss a fost primul actor britanic nominalizat la Oscar pentru cea mai bună interpretare, de două ori în același sezon al premiilor, câștigând, așadar, pentru Disraeli (1929) și fiind nominalizat în același sezon pentru The Green Goddess (1930). De asemenea, odată cu această distincție, Arliss a devenit totodată și primul actor care a câștigat un Oscar pentru recrearea unui rol pe care l-a jucat pe scenă (în 1921).

Disraeli este considerat, de asemenea, unul dintre primele filme sonore din istorie. Universal Pictures a văzut o oportunitate și profitând de popularitatea lui Arliss, a decis să producă o versiune cinematografică a piesei. A fost folosită atunci o nouă tehnologie de sunet pe film numită Phonofilm, care permitea ca înregistrările de sunet sincronizate să fie făcute direct pe film în timpul producției, în loc să fie adăugate în post-producție, ca în cazul altor filme cu sunet timpurii, o inovație care a permis interpretări mai naturale și mai realiste în comparație cu metodele anterioare, făcând din Disraeli unul dintre primele filme sonore cu sunet de înaltă calitate.

De asemenea, Disraeli a marcat un pas important în adaptarea pieselor de teatru pe ecran. La acea vreme, multe producții se bazau pe romane sau povestiri scurte, odată cu această ecranizare demonstrându-se că piesele de teatru de succes pot fi transformate în experiențe cinematografice captivante. Succesul peliculei Disraeli a deschis calea pentru viitoarele adaptări ale unor opere de teatru clasice precum Visul unei nopți de vară, Anna Christie și Macbeth. Mai mult, Disraeli a mai dat startul unor practici de pionierat în cinematografie, cum ar fi îmbinarea personajelor adevărate, care au existat în realitate, cu unele de ficțiune.

George Arliss s-a născut la 10 aprilie 1868, la Londra, debutul său ca actor având loc mai întâi pe scenă, în 1887, înainte de a trece la filmele mute și, mai târziu, la cele vorbite.

S-a mutat în America în 1901, unde a trăit și a performat în următorii douăzeci de ani. În 1911, Arliss a interpretat rolul principal în Disraeli, o piesă de teatru de mare succes scrisă Louis Napoleon Parker, dramaturg, compozitor și traducător englez, la sugestia lui Arliss. Prestația sa a fost de mare succes, având în vedere faptul că actorul britanic s-a aflat în turneu cu acest rol timp de cinci ani, mai târziu, în 1929, piesa fiind adaptată pentru ecran. Primul film al lui Arliss a fost The Devil (1921), urmat de Disraeli, pelicula aducătoare de Oscar, și de alte câteva filme mute. A continuat să facă multe filme sonore, inclusiv The Man Who Played God (1932), în care Bette Davis a jucat primul ei rol principal. A mai jucat în The Green Goddess (1930), Old English (1930), Alexander Hamilton (1931), The House of Rothschild (1934) și Cardinal Richelieu (1935) și, de asemenea, a avut o activitate prolifică în calitate de dramaturg, scriind mai multe piese de teatru și două lucrări autobiografice – Up the Years from Bloomsbury (1927) și My Ten Years in the Studios (1940).

Contribuțiile lui George Arliss aduse artei cinematografice și teatrului l-au transformat într-una dintre figurile proeminente ale începutului de secol XX, însă Arliss a mai fost cunoscut inclusiv pentru faptul că era un strict vegetarian și anti-vivisecționist declarat, militând împotriva experimentelor pe animale. A fondat Societatea Națională Anti-Vivisecție din Chicago, cu scopul de a sensibiliza și promova tratamentul etic al animalelor în cercetarea științifică. George Arliss a fost, pe lângă toate acestea, și președintele Asociației Episcopale a Actorilor din America între 1921 și 1938. Mandatul de președinte al lui Arliss a coincis cu o epocă de creștere și dezvoltare considerabilă atât pentru Asociația Actorilor din America, cât și pentru teatrul american în ansamblu. În această perioadă, a jucat probabil un rol în elaborarea politicilor și în apărarea intereselor colegilor săi actori. Conducerea sa a venit, de asemenea, într-un moment în care actoria profesionistă devenea din ce în ce mai recunoscută ca o alegere legitimă de carieră, în special în lumina popularității crescânde a teatrului live și, mai târziu, a radioului și a filmului.(Asociația Actorilor din America a fost fondată în 1913, printre alții de William Faversham, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale actorilor din New York. Filiala episcopală s-a concentrat în mod special pe reprezentarea actorilor care erau membri ai acestei confesiuni. )

În anii de pensionare, Arliss s-a stabilit în Pangbourne, Berkshire, unde s-a bucurat de o viață mai liniștită, departe de lumina reflectoarelor de la Hollywood. În ciuda încercărilor producătorului de film Darryl F. Zanuck de a-l aduce la Hollywood, actorul a ales să rămână în Anglia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

George Arliss s-a stins din viață la 5 februarie 1946, la vârsta de 77 de ani.

Surse:

https://www.britannica.com/art/Academy-Award-for-best-actor

https://www.imdb.com/name/nm0002183/bio/?ref_=nm_ov_bio_sm

Vă recomandăm să citiți și:

Descoperirea sifilisului: Cum a schimbat Hideyo Noguchi diagnosticul medical

George Orson Welles, unul dintre cei mai mari și mai influenți regizori. A făcut cel mai bun film al tuturor timpurilor

Arthur Waley, cel mai cunoscut și respectat traducător în engleză al limbii clasice chineze și japoneze

„Eu sunt Bud. Bud Spencer. Care e super puterea ta?” I se spunea Piedone