Katherine Dunham, Regina Mamă a dansului „de culoare”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Katherine Mary Dunham (1909 – 2006) a fost o dansatoare, coregrafă, antropolog și activistă americancă, având una dintre cele mai de succes cariere de dansatoare din secolul XX.

„Regina mamă a dansului negru”, cum a fost numită, Katherine Dunham a fondat prima mare companie de dans modern de culoare din America, Ballet Negre, în Chicago, când avea 21 de ani, Alvin Ailey (1931 – 1989), celebru dansator și coregraf, fiind unul dintre primii săi membri. De asemenea, a condus Katherine Dunham School of Dance din New York și a fost artist rezident la Southern Illinois University.

A apărut în musicalurile de pe Broadway „Bal Negre” și „Carib Song”, în 1964 s-a alăturat ASCAP (The American Society of Composers, Authors, and Publishers), printre compozițiile ei cele mai populare numărându-se „Coco da Mata” și „New Love, New Wine”. Una dintre primele ei apariții pe scenă a numărat cea a unei zâne, în producția „Visul unei nopți de vară” de la Hollywood Bowl din 1934, dansând alături de prietena de-o viață actrița Butterfly McQueen (Prissy, în filmul „Pe aripile vântului”).

Katherine Mary Dunham s-a născut la 22 iunie 1909, în Glen Ellyn, Illinois, confruntându-se cu provocările vieții încă de mică, odată cu moartea mamei sale, atunci când Dunham avea doar patru ani. După absolvirea liceului Joliet Central High School în 1928, Katherine Dunham s-a înscris la cursurile Universității din Chicago, unde s-a specializat în antropologie, urmându-și în același timp pasiunea pentru dans pe care o descoperise în adolescență. Dunham a fost influențată de figuri proeminente din antropologie și artă, studiind cu antropologi renumiți ca Melville Herskovits și A.R. Radcliffe-Brown, care i-au modelat înțelegerea expresiei culturale prin dans.

Cariera de dansatoare profesionistă a lui Dunham a început în Chicago cu formarea Ballets Nègres în 1931, una dintre primele companii de balet de culoare din Statele Unite. Cu toate acestea, numeroasele sale călătorii de cercetare în Jamaica, Trinidad, Martinica și Haiti i-au influențat profund coregrafia. Munca ei a culminat cu o teză de masterat „Dansurile din Haiti”, care a explorat organizarea socială și semnificația culturală a dansului haitian. În 1938, s-a alăturat Proiectului Federal de Teatru din Chicago și a compus un balet, „L’Ag’Ya”, bazat pe dansurile din Caraibe (ulterior a obținut un doctorat în antropologie). Doi ani mai târziu, a pus bazele unei companii formate numai din persoane de culoare, care a întreprins mai multe turnee până în 1943. „Tropics” (coregrafie din 1937) și „Le Jazz Hot” (1938) au fost printre primele dintre numeroasele proiecte de dans bazate pe cercetările sale.

În 1938, Katherine Dunham a înființat Katherine Dunham Dance Company, care a devenit cunoscută pentru amestecul inovator de elemente culturale afro-americane cu tehnici de dans modern. De-a lungul carierei, Dunham a pus în scenă peste nouăzeci de spectacole inedite care prezentau teme din patrimoniul african și din cultura caraibiană, aclamate la nivel internațional în timpul turneelor din Europa și America Latină.

Una dintre cele mai importante contribuții ale ei la dans este dezvoltarea Tehnicii Dunham, un stil de mișcare care integrează dansurile tradiționale africane cu principiile baletului. Tehnica pune accentul pe izolarea și fluiditatea corpului, celebrând în același timp estetica africană. Mai târziu, tehnica ei a devenit un element fundamental predat în multe școli de dans modern.

A făcut greva foamei la 82 de ani

Katherine Dunham a fost, de asemenea, și o activistă socială convinsă, folosindu-și platform pentru a aborda probleme precum discriminarea rasială și abuzurile drepturilor omului împotriva refugiaților haitieni. La începutul anilor 1990, în timpul președinției lui George H.W. Bush, climatul politic din jurul refugiaților haitieni a devenit din ce în ce mai tensionat. În urma loviturii de stat din Haiti din 1991, care l-a destituit pe președintele Jean-Bertrand Aristide, mulți haitieni au fugit din țara lor solicitând azil din cauza persecuțiilor politice și a violenței. Răspunsul guvernului american la acești refugiați a fost controversat; mulți au fost reținuți sau deportați înapoi în Haiti, în ciuda condițiilor periculoase cu care se confruntau. Dunham a fost profund afectată de această situație deoarece avea legături puternice cu Haiti prin munca sa antropologică și prin eforturile artistice, petrecând mult timp pentru a studia cultura și formele de dans haitiene, fapt care a dus la crearea unei legături speciale cu luptele poporului haitian.

În 1992, la vârsta de 82 de ani, Katherine Dunham a luat o poziție curajoasă împotriva tratamentului aplicat de Guvernul american refugiaților haitieni, inițiind o grevă a foamei care a durat 47 de zile. Un act de nesupunere civilă care a avut drept scop atragerea atenției asupra situației dificile a acestor refugiați și protestul împotriva deportării lor înapoi în Haiti în circumstanțe pe care mulți le-au considerat inumane. Greva foamei a lui Dunham a avut loc în fața clădirii Organizației Națiunilor Unite din New York.

Dunham a realizat coregrafiile mai multor producții de teatru și opere de pe Broadway – inclusiv „Aida” (1963) pentru New York Metropolitan Opera. De asemenea, a coregrafiat și a jucat în secvențe de dans în filme precum „Carnival of Rhythm” (1942), „Stormy Weather” (1943) și „Casbah” (1947). A desfășurat proiecte speciale pentru elevii de liceu afro-americani din Chicago, a fost director artistic și tehnic (1966-67) al președintelui Senegalului, a fost artist rezident și, ulterior, profesor la Universitatea Southern Illinois, Edwardsville, și director al Centrului de formare în domeniul artelor spectacolului și al Muzeului dinamic din Southern Illinois din East St.

Katherine Dunham a încetat din viață la 21 mai 2006, în prezent fiind amintită nu numai ca o dansatoare de pionierat, ci și ca un antropolog influent, care a redus diferențele culturale prin artă.

Figura ei a fost imprimată pe unul dintre cele 4 seturi de timbre poștale comemorative din SUA care prezintă coregrafi inovatori, emise la 28 iulie 2012, alături de personalitățile Isadora Duncan (pionieră a dansului contemporan), José Limon, dansator și coregraf din Mexic, și Bob Fosse, actor, coregraf, dansator și regizor de film și de teatru american, cea mai influentă figură din domeniul dansului jazz din secolul al XX-lea.

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Katherine-Dunham

Vă mai recomandăm să citiți și:

Charles Parker Jr., omul care a schimbat cursul istoriei jazzului. „Nu cânta la saxofon, lasă saxofonul să cânte la tine”

Duke Ellington, Maestrul Jazz-ului și Promotorul Integrării Rasiale. „Nu am nevoie de timp. Am nevoie de un termen limită!”

Ella Fitzgerald, Prima doamnă a cântecului și regina jazzului. Lady Ella: „Singurul lucru mai bun decât cântatul este mai mult cântat”

Miles Davis, Picasso al jazz-ului. „Nu vă temeți de greșeli. Nu există așa ceva”