Cum a ajuns România cea mai mare țară din Europa de Sud-Est

În ziua în care, la Alba Iulia, Marea Adunare Națională a Românilor proclama unirea Transilvaniei cu România, la București, regele Ferdinand și regina Maria se întorceau în capitala țării după un exil de doi ani de zile la Iași. A fost una dintre cele mai fericite zile pentru români. Dar proclamarea unirii era doar un pas, iar altul era realizarea ei.

Imediat după ce Austro-Ungaria a semnat armistițiul cu aliații din toamna anului 1918, românii transilvăneni au început să se organizeze pentru a-și decide singuri propriul viitor. Pericolele erau multe, mai ales că domnea haosul și confuzia pe întreg teritoriul austro-ungar.

• Un fragment muzical pierdut acum 500 de ani poate fi, în sfârșit, auzit din nou
• Un labirint subteran imens al incașilor a fost descoperit sub Cuzco

La 16 noiembrie 1918, Ungaria și-a proclamat independența față de Dubla Monarhiei și le-a promis minorităților concesii generoase, menite să le convingă să rămână în cadrul statului ungar. „Guvernul Karolyi a inițiat reforme democratice, acordând printre altele minorităților concesii generoase, menite să le convingă să rămână. Era prea puțin și prea târziu. Asemenea românilor, sârbii, slovacii, croații și alte minorități aleseseră deja calea secesiunii. Karolyi și susținătorii lui și-au pus atunci speranța limitării pierderilor teritoriale în dezbaterile Conferinței de Pace de la Paris, care avea să înceapă la mijlocul lui ianuarie 1918”, scria istoricul american Glenn Torrey.

Înaintarea Armatei Române în Transilvania

Toate aceste tensiuni politice și etnice se resimțeau adânc și în Transilvania. Astfel, la 7 noiembrie 1918, Consiliul Național Român a anunțat că preia administrarea a peste 20 de comitate ungurești. Pe 10 noiembrie, același organism a cerut intervenția rapidă a Armatei Române.

„Înaintarea Armatei Române în Transilvania s-a desfășurat treptat, în câteva etape succesive, începând cu ultima parte a lui noiembrie. Diviziile mobilizate deja au fost trimise în Basarabia şi Bucovina pentru a păstra ordinea și a le apăra de amenințările naționaliste și bolșevice din Ucraina.

După cum s-a arătat, remobilizarea unor divizii suplimentare se făcea încet. Prin urmare, până la sfârşitul lui noiembrie, trecuseră frontiera doar câteva unități de avangardă. Desfășurarea forțelor era împiedicată și de venirea iernii, trupele românești ajungând până la mijlocul lui decembrie abia la râul Mureș. Acesta corespundea liniei de demarcație stabilite prin Convenția de la Belgrad, pe care generalul Franchet d’Espérey o negociase cu guvernul ungar la 13 noiembrie.

Linia respectivă, menită să prevină izbucnirea unui conflict între forțele române şi cele ungurești, punea sub ocupație românească numai circa jumătate din Transilvania. Românii au refuzat să accepte condițiile Convenției de la Belgrad deoarece nu fuseseră parte la încheierea ei, iar la vremea respectivă, Franchet d’Espérey nu avea cunoștință de angajamentele anterioare luate de Antanta faţă de România, prin tratatul din 1916”, consemna istoricul Glenn Torrey.

Aliații încurajează trupele române să avanseze în Transilvania

Totuși, generalul Henry Berthelot și alți militari francezi au încurajat trupele române să treacă dincolo de Mureș, deoarece situația din Cluj și din alte părți ale Transilvaniei se deteriora rapid.

Astfel, conducerea Armatei Române a ordonat la 17 decembrie Comandamentului Trupelor din Transilvania să înainteze până la linia Cluj-Turda-Aiud-Alba-Iulia. Puterile Aliate au acceptat acest lucru, precum și înaintările ulterioare, iar, la sfârşitul lui ianuarie 1919, forţele române ajunseseră în Munții Apuseni.

A urmat apoi o pauză de două luni, deoarece delegația română la Conferința de Pace de la Paris, condusă de prim-ministrul Ionel Brătianu, şi-a prezentat punctul de vedere cu privire la respectarea Tratatului pe care România l-a încheiat cu Antanta în august 1916. De altfel, Ionel Brătianu a avut o relație furtunoasă cu reprezentanții Marilor Puteri de la Paris.

Regimul lui Béla Kun

Între timp, în Ungaria lucrurile aveau să alunece pe o turnură periculoasă, Béla Kun și regimul său bolșevic au preluat conducerea la Budapesta. Pe acest fond, Armata Română avansează și ajunge la Tisa la 30 aprilie 1919. Însă, „unii lideri aliați, îndeosebi cei din Armata franceză, preferau ca Armata Română să înainteze până la Budapesta cu scopul de a dezarma regimul lui Kun care crea probleme tot mai mari. Românii șovăiau”, precizează istoricul Glenn Torrey.

Într-un final, la 4 august 1919, Armata Română a intrat în Budapesta și a îndepărtat regimul bolșevic al lui Kun.

Prin Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920 a fost stabilită frontiera dintre România și Ungaria. „În urma altor decizii ale Consiliului (de Pace de la Paris, n.r.), România a primit Bucovina și jumătate din Banat, care a fost împărțit cu Iugoslavia. Chiar în condițiile acestor rectificări, România a primit cea mai mare parte a teritoriului promis în 1916.

În plus, Puterile Aliate au recunoscut în mod oficial anexarea Basarabiei. Aceste câștiguri au transformat radical România de dinainte de război. Teritoriul ei s-a mărit de la circa 150.000 de kilometri pătrați la aproape 300.000 de kilometri pătrați. România era atunci cea mai mare țară din Europa de Sud-Est. Populația ei a crescut de la circa 8 milioane de locuitori la 15 milioane de locuitori”, concluziona Glenn Torrey.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Care sunt angajații cu cele mai mari salarii din România?

Unirea Bucovinei cu România, trăită la Iași: Fruntași bucovineni au venit la Iași și i-au adus Regelui Ferdinand Actul Unirii

Luptele libere, printre cele mai vechi discipline sportive. Când a participat România pentru prima dată în competiție olimpică?

România în Al Doilea Război Balcanic. „Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți, altfel înregistram Turtucaia deja în 1913”