John Amos Comenius, părintele educației moderne. Teolog, filosof și autor al uneia dintre primele cărți ilustrate pentru copii

În secolul al XVII-lea, educația era în plină transformare, iar John Amos Comenius (1592-1670) a fost un reformator educațional proeminent și lider religios ceh, susținător fervent al educației universale.

Comenius este considerat a fi autorul uneia dintre primele cărți ilustrate pentru copii „Orbis Pictus” („Lumea în imagini”), apărută în 1658, o lucrare amplă cu 150 de capitole, ce combină textul cu imagini potrivite – gravuri în cupru – pentru a facilita procesul de învățare și pentru a-l face mai plăcut. Concepută pentru copii sub șase ani care încep să învețe să citească, cartea conține o serie de imagini și descrieri simple ale unor activități din viața cotidiană, botanică, zoologie, religie, istorie etc, scrise atât în latină, cât și în limba vernaculară. Partea introductivă ajută cititorul să înțeleagă contextul cărții, autorul subliniind importanța învățării copiilor prin experiențe senzoriale, afirmând că, fără îndoială, cunoașterea începe cu ceea ce poate fi perceput prin simțuri.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

Publicată întâi în latină și germană, în anul 1658, la Nürnberg, cartea s-a răspândit curând în școlile din Germania și din alte țări europene. Prima ediție în limba engleză de Charles Hoole a fost publicată în 1659, iar prima ediție cvadrilingvă (în latină, germană, italiană și franceză) a fost publicată în 1666. De asemenea, prima traducere în limba cehă a fost publicată în ediția cvadrilingvă din 1685 (împreună cu latină, germană și maghiară), de editura Breuer din Lőcse (astăzi Levoča, Slovacia), iar între anii 1670 și 1780, au fost publicate noi ediții în diferite limbi, fiind îmbunătățite atât imaginile, cât și conținutul textului.

John Amos Comenius, care s-a născut la 28 martie 1592 în Nivnice într-o familie de protestanți din Moravia, Domeniul Habsburgic, acum în Republica Cehă, a fost amintit în istorie datorită metodelor sale de predare, în special a limbilor străine, favorizând învățarea limbii latine.

Interesul lui Comenius pentru studiu a apărut încă din primii ani educaționali, când, orfan de ambii părinți, a fost trimis de mătușa sa la o școală secundară din Přerov. Acolo, metodele de predare erau slabe, însă directorul instituției a intuit sclipirile inteligenței lui, pregătindu-l și încurajându-l pe Comenius în special pentru pentru „slujire”. În 1613 a urmat studiile Universității din Heidelberg, perioadă în care s-a familiarizat și a îmbrățișat ideile milenialiștilor protestanți, care credeau că mântuirea poate fi obținută pe pământ.

Mișcările politice și religioase cauzate de izbucnirea Războiului de Treizeci de Ani în 1618 și hotărârea împăratului Ferdinand al II-lea de a recatoliciza Boemia, scrie britannica.com, l-au împins pe Comenius să se ascundă împreună cu alți lideri protestanți, în 1628 stabilitud-se în Leszno, Polonia. Înstrăinat de locurile natale, dar optimist în ceea ce privește soarta protestanților, Comesius a început să se pregătească pentru ziua în care va fi posibil să reconstruiască societatea din Boemia, gândind un sistem educațional reformat. A început cu o „Scurtă propunere”, proiect în care promova școlarizarea cu normă întreagă a tuturor tinerilor, punând accentual, de asemenea, pe studiul atât al culturilor native ale tinerilor, cât și ale celor din alte țări, a vorbit despre metodele noi de predare, care să ajute învățarea să devină rapidă, plăcută și completă, despre importanța interacțiunii atente dinte discipol și elev, a scris apoi Școala copilăriei, o carte pentru mame despre primii ani din viața copiilor, a încurajat predarea în limba latină, punând accentul mai ales pe studiul despre „lucruri” și nu gramatică, a scris Janua Linguarum Reserata, un manual bilingv latino-ceh devenit foarte apreciat și tradus în toată Europa și chiar în țări asiatice.

„Odată cu eliberarea Boemiei mai puțin sigură decât înainte, Comenius s-a îndreptat către un proiect și mai ambițios – reforma societății umane prin educație. Încurajat de alți intelectuali europeni, printre care un negustor german stabilit la Londra, Samuel Hartlib, Comenius a fost invitat în Anglia pentru a înființa un colegiu de învățare pansofică”. S-a întâmplat în anul 1641. La Londra, Comenius a făcut o impresie extraordinar de bună, a cunoscut oameni influenți și a fost apreciat în scrierile sale ulterioare, cu toate acestea, lucrurile nu au mers mai departe din cauza izbucnirii Războiului Civil Englez, Comenius părăsind Anglia în 1642. De la Londra, la Paris, la invitația cardinalului Richelieu, după care în Suedia, unde reprezentanții guvernului i-au propus să ajute la reformarea școlilor suedeze prin scrierea unei serii de manuale școlare, bazate pe propriul lui sistem filozofic: pansofia, care avea la bază un principiu prin care toate cunoștințele să poată fi armonizate și care își propunea să extindă și să deschidă în ochii tuturor „totalitatea lucrurilor, astfel încât totul să fie plăcut în sine și necesar pentru extinderea apetitului”.

„Pacea de la Westfalia (1648), care a pus capăt Războiului de Treizeci de Ani, a fost o lovitură pentru Comenius și alți exilați cehi, care au pierdut astfel ultima lor speranță de restaurare a libertății etnice și religioase în țara lor natală. Puțini dintre ei s-au întors, deoarece li s-ar fi cerut să își retracteze credințele. Comenius a părăsit Elbing și s-a întors în Polonia, unde frații de la Leszno fuseseră aruncați în disperare. În 1648, a fost consacrat episcop-șef al moravilor, ultimul din clerul boem-moravian care a deținut această funcție”.

Însă prestigiul lui Comensius era în creștere. A urmat, în 1650, plecarea în Ungaria, la invitația prințului Zsigmond Rákóczi, care dorea să înființeze o școală pansofică model la Sárospatak. Însă, deși școala s-a deschis, cu 100 de elevi, proiectul a fost un eșec, mai ales din lipsa de interes a profesorilor care nu înțelegeau idile de predare și învățare ale lui Comensius.

În 1657, Comensius a reunit majoritatea scrierilor sale despre educație și le-a publicat într-o colecție, Didactica Opera Omnia, ultimii ani din viață dedicându-i lucrului la marea sa operă, Consultarea. În 1670, când era deja pe moarte, a reușit să se bucure de publicarea unei părți din colecție, însă în timp manuscrisele au fost pierdute până în anul 1935, când au fost găsite într-un orfelinat din Halle, Germania.

Văzut în vremea sa ca un lider educațional, datorită viziunilor inovatoare, Comensius nu a reușit totuși să își impună filosofia pansofistă, visul lui de armonie universală fiind prea vag și prea grandios pentru perspectiva mentală a secolului al XVII-lea.

John Amos Comenius a murit la vârsta de 78 de ani, în Olanda, la Amsterdam, acolo unde își trăise ultimii 14 ani din viață.

Comenius a fost căsătorit de trei ori și a avut cinci copii.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/John-Amos-Comenius

Vă mai recomandăm să citiți și:

William Phelps Eno, părintele siguranței rutiere

Georges Méliès, părintele efectelor speciale. Charlie Chaplin l-a numit „alchimistul luminii”

Hipparchus, părintele trigonometriei

Edgard Varèse, părintele muzicii electronice. „Toată lumea se naște cu sclipiri de geniu, dar majoritatea oamenilor le păstrează doar câteva minute”