Muzeul Luvru din Paris, o poveste cu trei nume

Muzeul Luvru din Paris este una dintre cele mai fascinante instituții culturale, deținând recordul de cel mai vizitat muzeu din lume.

Palatul adăpostește zeci de mii de piese valoroase, de la picturi, sculpturi, elemente arhitecturale și obiecte de artă realizate de artiști celebri sau anonimi de diferite origini și parte ale diferitelor epoci.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

Dar ceva ceea ce mulți oameni poate nu știu este că Luvrul nu s-a numit întotdeauna Louvre. De fapt, a trecut prin alte două „botezuri” înainte de a se stabili la denumirea pe care o cunoaștem astăzi.

Nașterea unui muzeu: Muséum des Arts

Povestea Luvrului ca muzeu public a început în 1793, în timpul Revoluției Franceze. Înainte de aceasta, Luvrul era un palat regal, un simbol al puterii și opulenței monarhiei. Cu toate acestea, pe măsură ce revoluționarii încercau să demonteze vechiul regim, urmăreau, de asemenea, să democratizeze arta și cultura. Ideea era de a transforma colecțiile regale într-un muzeu public, accesibil tuturor cetățenilor.

La 10 august 1793, muzeul și-a deschis porțile sub numele de Muséum des Arts (Muzeul Artelor). Acesta a fost un act revoluționar în sine, deoarece a marcat prima dată când arta a fost pusă la dispoziția publicului larg, în loc să fie rezervată elitei. Colecția inițială a muzeului era formată din aproximativ 537 de picturi și 184 de alte opere de artă, multe dintre acestea fiind confiscate de la familia regală și de la biserică.

Primele zile ale Muséum des Arts au fost haotice. Muzeul era subfinanțat, prost organizat și adesea închis din cauza instabilității politice. Totuși, a pus bazele a ceea ce avea să devină una dintre cele mai mari instituții culturale ale lumii.

Ambiția lui Napoleon: Muzeul Napoleon

În 1803, la un deceniu de la înființare, muzeul a suferit prima sa transformare majoră – și prima schimbare de nume. Aceasta era epoca lui Napoleon Bonaparte, care ajunsese la putere în calitate de prim consul al Franței și care, ulterior, se declarase împărat. Napoleon nu era doar un geniu militar, ci și un patron pasionat al artelor care a văzut muzeul ca pe un instrument de prezentare a supremației culturale a Franței și a propriei sale glorii.

Sub conducerea lui Napoleon, muzeul a fost redenumit Musée Napoleon (Muzeul Napoleon). A fost mai mult decât un simplu rebranding, cum am spune noi astăzi; a fost o declarație de putere. Napoleon a extins colecțiile muzeului prin intermediul campaniilor sale militare, aducând înapoi obiecte de artă și artefacte din întreaga Europă. Aceste prăzi de război includeau lucrări ale unor maeștri italieni ca Rafael și Titian, precum și comori antice egiptene și romane.

Muzeul Napoleon a devenit un simbol al ambiției lui Napoleon de a face din Paris capitala culturală a lumii. Colecțiile muzeului au crescut exponențial, iar reputația sa a crescut vertiginos. Totuși, această epocă de aur a fost de scurtă durată. După înfrângerea lui Napoleon în bătălia de la Waterloo din 1815, multe dintre operele de artă jefuite au fost returnate țărilor lor de origine. Numele muzeului, de asemenea, a fost destinat schimbării.

Louvre: Un nume care a trecut testul timpului

După căderea lui Napoleon de la putere, muzeul a suferit o nouă transformare. În 1816, a fost redenumit Musée du Louvre, sau pur și simplu Louvre. În timp ce Napoleon era venerat în Franța, moștenirea sa era controversată în străinătate. Prin renunțarea la numele său, muzeul a încercat să se distanțeze de trecutul imperial și să prezinte o imagine mai neutră și mai cuprinzătoare.

Numele „Louvre” în sine are origini străvechi. Se crede că derivă din latinescul lupara, care înseamnă „lup”, deoarece zona a fost cândva un teren de vânătoare pentru lupi. De-a lungul secolelor, Louvre a evoluat de la o fortăreață medievală la un palat regal și, în cele din urmă, la un muzeu de talie mondială cu vaste colecții de artă ce acoperă peste 9.000 de ani de istorie umană, de la civilizațiile antice până în secolul al XIX-lea.

Surse:

https://www.unjourdeplusaparis.com/en/paris-insolite/dou-vient-le-nom-du-louvre

https://www.livingafrenchlife.com/new-page-3

https://www.history.com/news/six-things-you-may-not-know-about-the-louvre

Vă mai recomandăm să citiți și:

Fantomele de la Luvru, cel mai faimos muzeu al lumii. Arta întâlnește supranaturalul

Cum se fură operele de artă?

Radu Dogaru, românul care a furat tablouri dintr-un muzeu din Rotterdam. Mama sa ar fi ars lucrările de artă

Stéphane Breitwieser, unul dintre cei mai prolifici hoți de obiecte de artă din istorie. S-a bucurat de ideea de a fi „cel mai bogat om din Europa”