Cutiile de supă Campbell ale lui Andy Warhol. Mai mult decât o conservă – o revoluție pe pânză

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

1962 a fost anul în care câteva evenimente aveau să rămână marcate cu roșu în calendarul cultural al istoriei: Beatles și-au lansat single-ul de debut „Love Me Do”, moartea tragică a lui Marilyn Monroe a punctat sfârșitul unei ere, iar un artist cu părul argintiu din New York a dezvăluit 32 de picturi ale unor cutii de supă Campbell.

Actul aparent simplu al artistului vizual, regizorului, producătorului de film Andy Warhol (1928 – 1987), considerat unul dintre cei mai importanți artiști din a doua jumătate a secolului XX, ridicarea unui banal aliment de cămară la rang de artă – a stârnit, evident, controverse, a inspirat o mișcare și a modificat limitele creativității, dând naștere unei povești despre modul în care un simbol al magazinului alimentar a devenit o capodoperă de mai multe milioane de dolari și o oglindă care reflectă obsesia Americii pentru consumerism.

Începutul anilor 1960 a fost un creuzet al schimbării. America postbelică se bucura de prosperitate economică, televiziunea domina gospodăriile, iar publicitatea satura viața de zi cu zi. În acest context, Pop Art a apărut ca o rebeliune împotriva intensității emoționale a expresionismului abstract. Artiști precum Roy Lichtenstein și Claes Oldenburg au apelat la benzile desenate și la fast-food pentru inspirație. Însă Warhol, un ilustrator comercial, a fost cel care a captat zeitgeist-ul de neșters.

Alegerea supei Campbell de către Warhol nu a fost întâmplătoare. Marca, fondată în 1869, era o prezență obișnuită în casele americanilor, cu 32 de sortimente pe rafturile supermarketurilor. „Obișnuiam să o beau. Obișnuiam să iau același prânz în fiecare zi, timp de 20 de ani”, a glumit Warhol mai târziu. Repetarea cutiilor – fiecare pictură fiind identică, cu excepția etichetei de aromă – a persiflat originalitatea artistică, sărbătorind în același timp producția de masă.

Contrar presupunerilor privind perfecțiunea mecanizată, procesul lui Warhol a fost unul practic și minuțios. Potrivit History.com, acesta proiecta imagini din cutii de supă pe pânze, trasa contururile și le umplea folosind pensule tradiționale. Baza fiecărei etichete era împodobită cu un model de floare de crin ștampilat manual, însă imperfecțiunile – ștampile neglijente, stropi de vopsea roșie pe cutia Tomato Soup – dezvăluiau atingerea umană din spatele fațadei „produse în serie”.

Studioul lui Warhol, supranumit ulterior „The Factory”, a devenit un centru al creativității și al haosului. Asistenții îl ajutau adesea, dar se zvonește că mama sa, Julia Warhola, o caligrafistă pricepută, ar fi scris unele cutii. Acest amestec de imitație a liniei de asamblare și ciudățenii personale a estompat granița dintre artă și marfă, provocându-i pe unii să se gândească dacă lucrarea lui Warhol este o critică a consumerismului sau un produs al acestuia.

Scandalul care l-a făcut celebru pe Warhol

Când seria a debutat la Galeria Ferus din Los Angeles, în iulie 1962, reacțiile au variat de la nedumerire la indignare. Colecționarul Irving Blum a expus pânzele pe rafturi, imitând un magazin alimentar. Vizitatorii și-au bătut joc, în timp ce criticii au respins lucrarea, catalogând-o o „glumă”. Art News a comentat: „Este doar o cascadorie promoțională pentru Campbell’s”.

Dar geniul lui Warhol constă în ambiguitatea sa. Prin reproducerea cutiilor de supă, artistul a ridicat o oglindă în fața culturii de consum în plină dezvoltare a Americii. Picturile puneau întrebări incomode: de ce prețuim anumite obiecte în detrimentul altora? Arta are nevoie de emoție sau este suficient să reflecte realitatea? Filozoful Arthur Danto a susținut ulterior că lucrările lui Warhol anunțau „sfârșitul artei”, în care sensul derivă din context, nu din măiestrie.

Cu un preț inițial de 100 de dolari bucata, întreaga serie a fost vândută cu 1.600 de dolari. Colecționarul Irving Blum l-a convins mai târziu pe Warhol să le vândă ca pe niște opere de artă, pe care Blume le-a donat în cele din urmă Muzeului de Artă Modernă (MoMA) din New York în 1996. În 2016, Small Torn Campbell’s Soup Can (Pepper Pot) a fost vândută cu 11,8 milioane de dolari la Christie’s.

„A face bani este artă, a munci este artă, iar o afacere bună este cea mai bună artă.” (Andy Warhol)

Compania Campbell’s Soup, inițial reticentă, își sărbătorește acum rolul în istoria artei. În 2012, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a seriei, compania a lansat cutii de conserve în ediție limitată desenate de Warhol. Între timp, muzeele din întreaga lume prezintă picturile ca embleme ale unei mișcări care a democratizat arta, dovedind că inspirația poate veni de la raionul unui supermarket.

Surse:

https://www.moma.org/collection/works/79809

https://www.history.com/news/andy-warhol-1962-soup-can-paintings-meaning-reaction

https://www.myartbroker.com/artist-andy-warhol/10-facts/10-facts-about-warhols-campbells-soup-can

Vă mai recomandăm să citiți și:

Banana lui Maurizio Cattelan. Cel mai scump fruct din lume, artă controversată de 6 milioane de dolari

„Noapte înstelată”, capodopera turbulentă a lui Vincent van Gogh și dezbaterea privind arta, nebunia și geniul

Cel mai bine păzit muzeu din lume. O fuziune de artă, inovație și istorie

Fantomele de la Luvru, cel mai faimos muzeu al lumii. Arta întâlnește supranaturalul