Test de cultură generală. De ce pe vremuri bărbații aveau o mână ascunsă în portrete?

Unul dintre cele mai celebre portrete ale lui Napoleon, realizat în 1812, îl înfățișează într-o postură neobișnuită. Îmbrăcat în uniformă oficială și aflat în biroul său, împăratul pare ușor aplecat, însă ceea ce atrage atenția este poziția mâinii drepte. Aceasta este introdusă în vestă, nu într-un buzunar propriu-zis, ci printre nasturi, deschiși special pentru a-i face loc. Gestul pare ciudat privit cu ochii de astăzi. De ce pe vremuri bărbații aveau o mână ascunsă în portrete?

Cu cât analizezi mai atent imaginea, cu atât devine mai stranie. Mai interesant este faptul că nu a fost un caz izolat: Napoleon a adoptat frecvent această poziție, care a devenit aproape un semn distinctiv al său. Există portrete din tinerețe în care mâna este plasată identic.

• 2025, an de cotitură globală: decizii politice, Inteligență Artificială și noi direcții
• Industria frumuseții s-a transformat într-un univers religios, care cere credință

Totuși, poza cu „mâna în vestă” nu a fost inventată de Napoleon. Era extrem de populară în epocă, mai ales în portretele nobililor și ale liderilor politici. Numeroase figuri istorice celebre au fost imortalizate astfel, de la generalul Lafayette și ducele de Wellington până la George Washington. Odată cu apariția fotografiei, obiceiul a continuat. Într-o imagine din 1875, filozoful Karl Marx este surprins în aceeași postură.

De ce pe vremuri bărbații aveau o mână ascunsă în portrete?

Așadar, de ce pe vremuri bărbații aveau o mână ascunsă în portrete? Explicația cea mai simplă este că această poziție simboliza demnitatea și statutul social ridicat. Originea lui ar putea fi urmărită până în Grecia antică. „Unele cercuri sociale din Grecia antică considerau lipsit de respect să vorbești cu mâinile în afara veșmintelor. Statuile din secolul al VI-lea î.Hr. îi arătau, prin urmare, pe oratori celebri precum Solon cu mâinile ascunse în mantii”, scrie Reader’s Digest.

Această poziție ajuta și la controlarea gesturilor nervoase în timpul discursului, devenind comună în rândul oratorilor influenți. În secolele XVII și XVIII, portretele aveau un rol esențial în afirmarea puterii politice, iar elitele au preluat modelul antic pentru a sugera autocontrol și autoritate.

„Ascunderea unei mâini în vestă a devenit o postură frecventă în pictură, simbolizând noblețea și reținerea unui om de stat”, notează BBC History Magazine. Un manual de etichetă din 1737 descria gestul ca expresie a „curajului bărbătesc temperat de modestie”.

Teorii alternative

Există și teorii mai puțin serioase: ședințele lungi de pozat erau obositoare, iar pictorii evitau mâinile, greu de redat. Alții au sugerat apartenența la francmasonerie sau faptul că Napoleon și-ar fi ținut mâna pe stomac din cauza unor dureri. Niciuna dintre aceste ipoteze nu este susținută de dovezi solide, subliniază site-ul Upworthy.

Cel mai probabil, postura s-a impus pentru că transmitea putere, prestigiu și, pur și simplu, pentru că era considerată elegantă. În fond, oricine pozează are nevoie de o ocupație pentru mâini, iar obiceiurile de azi nu sunt atât de diferite. Într-un fel, este o moștenire discretă lăsată de Napoleon.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum a inventat Louis Le Prince cinematografia, apoi a dispărut în umbra istoriei

Omul care a revoluţionat matematica. Cum a reuşit Leonhard Euler să schimbe ştiinţele exacte?

Robert Redford, ultimul mare star clasic de la Hollywood

Test de cultură generală. Ce este Briciul lui Occam?