Tango passion

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

D.P. Se aude asa, pe strazi, tot timpul?
C.D. Nu vuieste, dar de exemplu o reclama la TV poate fi pe muzica de tango. Nu e promovat tangoul in mod organizat.
6000 de fani la 10 mil inseamna nimic! Tangoul in Argentina nu a luat niciodata pauza. Dupa caderea dictaturii din ‘87, au inceput sa faca spectacol, a ajuns si la noi tango passion…fenomenul e autentic, dar e usor fortat, oamenii vin la workshopuri, invata tot felul de figuri, vor sa dobandeasca totul repede.
E o chestiune de marketing pana la urma, se fac tot felul de kit-uri, ca ei sa dobandeasca cunostintele cat mai repede, sa faca figuri tot mai nastrusnice.
Nerabdarea asta combinata cu evenimentele sociale la care se danseaza natural, dar… natural de ciudat. Ei se simt bine, se vad toti artisti mari, sunt fericiti. In Buenos Aires n-o sa vezi asa ceva. Ei nu iau evenimentul de tango ca un loc unde sa demonstreze ce au invatat. Ei nu iau lectii. Sunt argentinian, deci stiu sa dansez ! habar n-au, dar se duc si danseaza. Toata cheia e sa asculti muzica, sa inviti femeia si acolo femeia e femeie, trebuie s-o convingi ca vrei sa dansezi cu ea, trebuie s-o tii in muzica si sa-i placa, sa faci tot felul de smecherii. In Buenos Aires vreo 10% stiu cu adevarat, restul nu prea stiu, dar absolut toti danseaza muzical, fara drama, fara chin. E un ritm normal. In partile unde e o injectie cu tango, oamenii danseaza mult mai sofisticat, mult mai dramatic.

D.P. In care parti?
C.D. Europa, Asia, America de Nord.

D.P. Acolo danseaza cu dorinta de a demonstra…
C.D. Da, si cu o dorinta de a recupera timpul pierdut. Mergi la multi profesori, si daca inveti fel de fel de figuri trebuie sa le arati. Te uiti din afara si te intrebi : "ce fac aia acolo ?" Astia danseaza tango. In Buenos Aires n-o sa vezi asa, sunt mult mai relaxati si au si discutii foarte interesante.
Buenos Aires e plin de turisti care se duc sa vada tango. Gandeste-te ca ne simtim bine si vin unii si ne filmeaza. Se fac si milongi bine pitite, neaccesibile turistilor. Exista tango pentru turism, cam 95%. Si sunt putine pentru un grup restrans.

D.P. Adica pentru cunoscatori si pasionati care nu cauta sa demonstreze, ci sa traiasca dansul. Cum afli de acelea?
C.D. Cine se aseamana se aduna. Le afli. Incepi sa vorbesti cu oamenii. Vreau sa ma duc la un seminar unde profesorul sa nu sta plictisit pe un scaun si imi da atentie.
Nu vreau sa castig bani de pe urma tangoului. Nu vreau sa fac marketing. E usor sa dai din gura, sa faci reclama, sa spui cat te implineste tangoul.

D.P. In Spania, la flamenco sunt mai multe orase centre de flamenco. In Argentina numai Buenos Aires e centrul de interes ?
C.D. Cati profesori, atatea scoli. Geografic oriunde cineva preda tango acolo e o scoala. Practic in toata tara. Scolile vechi sunt rigide, in scolile noi fiecare vine cu teoria lui. Argentinienii in general predau la turisti. Un profesor argentinian are vreo 18 turisti si 2 ai locului.

D.P. Pai da, pot sa inteleg ca nu concep sa plateasca pentru lectii.
C.D. Tot ce stiu ei e sa tina femeia in brate, e ceva firesc.

D.P. Legat de stari. Starile astea se invart numai in jurul melancoliei ?
C.D. Muzica de tango e o muzica populara care acopera toate starile. Are teme banale, in care oamenii se regasesc. Nu e nimic spectaculos. Initial s-a cantat la nivel de mahala, in bordeluri, cabarete, si primea influente din zona periferica, muncitori, hamali, prostituate, dupa care a ajuns in europa si l-au adus in saloanele aristocratice din Paris, dupa care a ajuns in Argentina la un alt nivel, mai larg raspandit.
Si oamenii au avut acces la el si prin scoli. A fost influentat de mai multe natii in final. Gardel facea drumuri Paris-Buenos Aires-Hollywood si strangea influente de peste tot.
Azi nu poti sa inviti oamenii la ceva banal, mai nuantezi, faci spectacol, de aceea de multe ori se ajunge la clisee.

In Bucuresti, se pot lua lectii de tango in cluburile dedicate cum ar fi: www.eltango.ro, www.tangobrujo.ro si www.tangotangent.ro