Cultura fast food – Despre hamburgeri si arta de a trai pe indelete

Dar… stati! Asta nu e totul! Urmeaza o surpriza! Dincolo de
colacii de grasime de pe solduri, de arterele astupate de
colesterol si de amenintarea diabetului si a infarctului, fast
food-ul nostru cel de toate zilele are si efecte psihice,
insidioase si neasteptate.

Pentru ca, de fapt, nu mai e vorba doar despre hrana. Pornind de la
acest gen de alimentatie, s-a nascut, in societatea occidentala si
in mintile noastre, o intreaga cultura tip fast food, care – asa
cum au descoperit recent oamenii de stiinta – ne afecteaza
mentalitatile si comportamentul.
57 de studenti au luat parte, voluntar, la un sir de experimente
realizate la Universitatea din Toronto, Canada, experimente ale
caror rezultate au fost publicate in revista Psychological
Science.
Iar rezultatele – fascinante in sine, deoarece ilustreaza o mutatie
importanta petrecuta in felul de a actiona al oamenilor – i-au
facut pe cercetatori sa mediteze asupra dezvoltarilor viitoare ale
fenomenului.
Ca lumea se misca mai repede decat in urma cu cateva decenii, ca
ritmul vietii in mediul urban contemporan este accelerat pana la
frenezie, sunt lucruri care fusesera constatate mai de mult. Ceea
ce e nou este constientizarea faptului ca un rol insemnat in acest
fenomen il are cultura fast food.

• Ennio Morricone, cel mai important compozitor de muzică de film
• Giuseppe Tornatore, regizorul care a restabilit cinematografia italiană

Puterea unui
logo
Incercand sa-si dea seama daca si cum influenteaza conceptul fast
food anumite comportamente, cercetatorii le-au prezentat
studentilor, pe un ecran, siglele a sase binecunoscute lanturi de
restaurante fast food. Smecheria a fost sa le prezinte atat de
rapid, incat studentii sa nu le poata recunoaste in mod constient –
le-au perceput insa subliminal, iar efectul a fost surprinzator de
puternic.
S-a constatat, de pilda, ca:

• viteza de citire a fost semnificativ mai mare dupa prezentarea
  siglelor, decat inainte – asta n-ar fi un lucru rau, in sine, data
  fiind cantitatea de informatie pe care trebuie sa o procesam
  zilnic.
• dupa expunerea la mesajele subliminale, studentii au fost mai
  inclinati sa prefere produse cosmetice de tip 3-in-1 care, in
  mintea lor, erau asociate unei economii de timp, in locul
  versiunilor separate ale acelorasi produse.
• aceiasi studenti s-au aratat mai putin inclinati sa
  economiseasca bani si, intrebati daca prefera sa capete pe loc o
  suma mica de bani sau, peste o saptamana, una mai mare, au optat
  pentru castigul imediat, desi mai mic.

Fast food intruchipeaza o cultura a eficientei timpului si a
rasplatei instantanee. Problema este, insa, considera oamenii de
stiinta, ca acest scop – a face economie de timp – ajunge sa fie
prezent permanent in mintea oamenilor, chiar si atunci cand timpul
nu este un factor relevant in contextul respectiv.
Concluzia cercetatorilor a fost ca mesajul subliminal privind
economisirea timpului, mesaj pe care il contin, implicit, reclamele
la fast food, ii face pe oameni nerabdatori, grabiti, inclinati
spre un castig imediat si mai putin dispusi sa astepte, sa amane
obtinerea rasplatii si sa economiseasca bani, ceea ce, in ultima
instanta, este impotriva interesului lor, din punct de vedere
economic.

O generatie de oameni
vesnic grabiti
Asadar, expunerea cronica la fast food (nu numai la hrana in sine,
ci la publicitatea facuta produselor respective) are efecte pe
termen lung – o viata de om; INTREAGA viata a unui om -,
concretizate intr-un comportament vesnic grabit si intr-o
preocupare obsedanta fata de ideea de a economisi timp.
Insa nu asta – sa economisim timp, oricand, in orice imprejurare,
indiferent de context – ar trebui sa fie principala noastra
preocupare. Calitatea vietii ar fi un lucru mai important de care
sa ne interesam. De multe ori, aceste doua idei intra in
contradictie: alimentatia fast food e un exemplu (mancarea capatata
repede nu e neaparat mancare sanatoasa, dimpotriva), dar opozitia
se extinde si in alte domenii.
De pilda, ne grabim si „ne stresam” sa ajungem mai repede undeva,
chiar atunci cand, efectiv, n-avem nici un motiv sa ne grabim; ba,
din contra, am avea de castigat daca ne-am bucura de drumul in
sine, in chip pasnic si confortabil. Cati soferi porniti in vacanta
mana nebuneste masina, preocupati doar sa ajunga mai repede la
destinatie, refuzand sa opreasca pentru a lua o masa tihnita sau
pentru a vizita un obiectiv interesant de pe traseu? De ce? Doar
hotelul unde si-au facut rezervarea nu pleaca nicaieri.

De la mancare la cultura si
inapoi la mancare
Cultura fast food si-a pus amprenta, apasat de tot, si asupra
obiceiurilor noastre alimentare, dar nu numai in privinta a ceea ce
mancam, ci si a ritmului in care mancam.
Mai repede, tot mai repede, ca sa… ce? Ca sa apucam sa ne uitam la
televizor, unde vedem si mai multe reclame la fast food…
Dar, daca am vorbit despre efecte, sa vorbim si despre reactii. Cei
care au remarcat tendinta – chiar cu multi ani inainte de studiul
canadian despre care am vorbit – au reactionat deja. Asa a aparut
miscarea Slow Food – avand ca simbol
melcul si ca obiectiv revenirea la placerile unei mese tihnite, la
cultivarea gustului autentic al preparatelor, la mancarea pregatita
pe indelete si cu interes pentru calitate – pentru calitatea
mancarii dar, implicit, si pentru calitatea vietii.

Miscarea Slow Food a aparut ca un protest. In 1986, la Roma,
ziaristul Carlo Petrini a adunat cativa prieteni si sustinatori
pentru a protesta impotriva deschiderii unui nou local al unui
binecunoscut lant de restaurante fast food. Fara scandal, fara
incaierari cu politia, Petrini si prietenii sai au mancat, pur si
simplu, linistiti, in fata noului local, cate o farfurie de
spaghetti cu sos, bune de tot, asa cum se fac in italia. Protestul
lor pasnic, dar hotarat, a fost o lectie, o declaratie si o luare
de atitudine.
Ei devenisera deja constienti de faptul ca industrializarea
galopanta a pietelor alimentare si globalizarea distrug
diversitatea culinara, parte a diversitatii culturale. Demersul lor
se sprijinea pe cifre elocvente: in secolul XX, diversitatea
culinara de pe continentul nord-american s-a redus cu peste 93%,
iar cea europeana cu mai mult de 80%; mii de rase de animale
domestice si de soiuri de plante alimentare au disparut, iar
numarul alimentelor de baza prezente in dieta obisnuita a oamenilor
e acum de 10 ori mai mic decat la sfarsitul secolului al
XIX-lea.
Un protest patetic, fara sanse de reusita, pornit de cativa
nostalgici cu obsesii paseiste? Nici vorba! O miscare vie, care in
doua decenii s-a raspandit prin lume si a obtinut succese notabile.
Azi, organizatia Slow Food cuprinde 80.000 de membri, activeaza in
peste 50 de tari (inclusiv Romania), editeaza buletine, reviste si
ghiduri culinare (peste 60 de titluri, in 6 limbi), organizeaza
manifestari internationale de mare anvergura si cursuri pentru toti
cei interesati, inclusiv prin infiintarea unei Universitati a
Stiintelor Gastronomice, in Italia.

S-o luam mai
incet
Pe urmele Slow Food, au aparut si alte miscari, tendinte si
concepte care urmaresc – desi pe planuri diferite – un scop
asemanator: iesirea din roata infernala – care se invarte cu o
viteza nebuna – a vietii moderne si intrarea intr-un univers mai
linistit, pe care, insa – aceasta e marea provocare – trebuie sa
ti-l creeezi tu singur: cultura contemporana de tip occidental nu
te ajuta deloc in acesta privinta.

Iata, Slow Movement e o conceptie
orientata spre diminuarea vitezei si cresterea calitatii vietii: te
indeamna sa constientizezi momentul, sa te bucuri de el, sa innozi
legaturi mai profunde ceea ce te inconjoara – natura si oameni –
pe scurt, fara a-ti uita responsabilitatile, sa treci prin viata
bucurandu-te de ea, nu ca racheta proiectata doar pentru viteza si
pentru supravietuirea celor din ea.
Calatoriiile, hrana, scoala, lectura – totul poate fi abordat in
termeni de calitate a experientei oferite, nu numai din punct de
vedere al acumularii cantitative.
Un cercetator ar recunoaste, poate, in aceste idei o influenta a
budismului zen; totusi, acest concept „slow living” e o reactie
occidentala, la un fenomen occidental: dezvoltarea urbana moderna,
aceea de tip occidental, pe care o cunoastem prea bine…
Slow travel, slow design, chiar si slow shopping si slow Christmas
si multe alte activitati de intreprins pe indelete sunt ramuri
desprinse din acelasi trunchi.

Un domeniu interesant si aparte este cel al oraselor in care se
poate trai „slow”: in Italia, a aparut o organizatie numita
Cittaslow (orase… asa, mai incete, mai ne-grabite), care reuneste
mai multe asezari urbane care incearca sa se califice pentru
statutul de oras slow. Criteriile sunt multe si foarte stricte;
privesc zgomotul, traficul, aglomeratia, politicile de mediu, dar
si promovarea produselor locale, incurajarea traditiilor, a
ospitalitatii etc.).Teoretic, nici un oras cu peste 50.000 de
locuitori nu poate aspira la statutul de oras „slow” , pentru ca o
populatie mare implica exact acel gen de dezvoltare urbana ale
carei efecte nocive asupra vietii noastre au determinat aparitia
revolutiei „slow”.
Insa si locuitorii marilor metropole simt – poate mai mult decat
oricine – nevoia calmului. Asa incat, chiar in ditamai orasele apar
miscari „slow”, care incearca sa descopere un mod de viata mai
senin si mai linistit in mijlocul infernului urban.
O colectie de ghiduri „slow” ale
catorva dintre cele mai agitate orase ale lumii – aglomerari urbane
cu milioane de locuitori; printre ele se numara Londra, Sydney,
Melbourne… – incearca sa ne schimbe ritmul, sub deviza: Traieste
mai mult, agita-te mai putin. Lasand la o parte locurile publice
aglomerate, obiectivele turistice majore, asaltate de hoarde de
vizitatori, aceste ghiduri descopera si arata atractiile oraselor
dintr-o perspectiva holistica, integrand concepte precume natural,
local, sustenabil (sau durabil – dezvoltare durabila – cum se zicea
pana acum cativa ani), si, mai presus de orice, seninatate si
bucurie a vietii.

In 1999, Slow Movement a marcat un moment insemnat: Geir
Berthelsen, fizician si psiholog, care a cercetat multi ani
conceptul de timp si felul in care timpul si perceperea lui ne
influenteaza la nivel cerebral, a infiintat The World Institute of
Slowness (http://www.theworldinstituteofslowness.com/ ) – o grupare
de ganditori vizionari, adepti ai conceptului de Slow Life si care
imagineaza o grandioasa viziune a intregii umanitati a planetei
evoluand pasnic si tihnit, intr-un ritm armonios – o „Slow Planet”
in care fiecare va cunoaste (invatand-o din copilarie, intocmai cum
invata sa vorbeasca) arta vitala de a trai pe indelete. Ce vis
frumos…