Prima pagină Cultura

Culturomia – o nouă ştiinţă?

Mihaela Stanescu | 02.23.2011 | ● Vizualizări: 144
Culturomia – o nouă ştiinţă?     no tags + zoom
Galerie foto (10)

Cărţile… Unul dintre marile izvoare de cunoaştere; timp de sute de ani, mijloc privilegiat prin care informaţia a circulat, răspîndindu-se prin lume. Depozitare ale culturii omenirii, cărţile tipărite par să-şi fi pierdut din putere în era internetului, în asemenea măsură încît unii au ajuns să se întrebe dacă vor mai fi vreodată cu adevărat necesare şi utile. Dar iată că Era informaticii, departe de a trimite cartea tipărită la lada de gunoi a istoriei culturale a umanităţii, o scoate din rafturile prăfuite ale bibliotecilor şi îi găseşte întrebuinţări noi.

Cu ajutorul unor tehnologii pe de-a-ntregul moderne, implicândcalculatoare performante şi software inovator, informaţia ascunsăîn cărţi este cercetată dintr-o altă perspectivă, abordată dintr-ununghi nou şi dă la iveală informaţii surprinzătoare despre mariletendinţe şi curente în cultura lumii. Un grup de cercetători de laUniversitatea Harvard, Google, Encyclopaedia Britannica şi AmericanHeritage Dictionary "a luat" vreo 5 milioane de cărţi - digitizate- le-a analizat cu ajutorul unor programe de computer speciale şi ascos, din analiza acestui uriaş volum de date, o seamă deinformaţii noi, ce reflectă aspecte importante din istoriaculturală a omenirii.

Atât de incitantă şi promiţătoare pare această metodă deinvestigare, încît inventatorii ei au propus chiar să edifice, peaceste temeliii, o nouă ştiinţă, un nou domeniu de studiu.Culturomics au numit-o în engleză, ceea ce, dacă ţinem seama decorespondenţa economics=economie, ar merge tradus la noi princulturomie, nu-i aşa? Sună puţin ciudat, ca orice cuvânt nou, dars-ar putea să ne obişnuim să-l auzim: dacă analiza computerizată acărţilor digitizate se va dovedi cu adevărat comoara de informaţiipe care speră să o fi descoperit echipa de la Harvard, culturomiaar putea intra, ca vocabulă, în dicţionare, iar ca metodă de studiuşi izvor de cunoaştere, în viaţa noastră de zi cu zi. Culturomiaidentifică tendinţe; tendinţe în istorie, limbaj, gândire; aratădirecţiile în care se mişcă un anumit aspect al vieţii culturale,viteza schimbărilor, marile momente ale acestui parcurs.





Digitizarea cărţilor - scanarea lor, pagină cu pagină, şi stocareaîn format electronic - prin proiectul Google Books - a dat naştereunor dezbateri aprinse privind drepturile de editare şiperspectivele vânzărilor de carte. Însă, pentru cercetători precumlingviştii sau specialiştii în istoria culturii, a fost o manăcerească: dintr-o dată, un nou şi ameţitor de vast câmp decercetare s-a deschis entuziasmului acestor savanţi, căci odată cemilioane de cărţi au devenit uşor accesibile, au fost găsite şimetode noi de a le "citi". Printre pionierii acestui domeniu senumără amintita echipă de la Universitatea Harvard care, împreunăcu experţii de la Google Books, a cernut grămada de informaţiecuprinsă în peste 5 milioane (!) de cărţi digitizate (5.195.769,mai exact), reprezentând cca. o treime din cele 15 milioane decărţi "prelucrate" până în prezent în cadrul proiectului GoogleBooks şi aproximativ 4% din toate cărţile tipărite până înprezent.



Ce au aflat până acum? Faptul că limba engleză s-a îmbogăţit enorm,dublându-şi numărul de cuvinte în ultimul secol. Apoi, chestiuneacelebrităţii: cât îţi ia ca s-o câştigi şi cât durează ea - acumdouă secole şi în ziua de azi. Sau cenzura: la diferite momente dintimp şi anumite locuri din lume, cenzura politică a avutcaracteristici diferite - o adevărată "semnătură literarară", oamprentă specifică, identificabilă prin analiza textelor publicateîn perioada respectivă. Această analiză cantitativă, aplicatăasupra unor volume enorme de informaţie, ajută la obţinnerea uneiimagini de ansamblu - "macro", dacă vreţi - asupra vieţii culturalea omenirii, în devenirea ei. Lucrând cu baze de date uriaşe, scoatela iveală anumite tipare ale limbajului, direcţia modificărilorsurvenite în timp în ceea ce priveşte un anumit aspect al culturiisau prevalenţa anumitor teme - rezultate care n-ar putea firevelate prin simpla citire a unor cărţi.



Pentru că, în primul rînd, e vorba de viteza cu care se faceanaliza: e evident imposibil, pentru un om, să citească cincimilioane de cărţi. Pentru computer, limitele sunt cu totul altele:programul său analizează textele scanate cu o "privire" rapidă şiageră, făcând cu mare viteză conexiuni între termeni, plasândinformaţia în coordonatele spaţiu - timp, generând un mare volum dedate şi arătând cum se leagă lucrurile. Oamenilor le rămîne săplaseze informaţia astfel obţinută în context, pentru a ointerpreta în termeni de evoluţie a fenomenului cultural respectiv.Studiul, publicat în revista Science, arată cum, din aceastăinspirată îmbinare a puterii informaticii cu disciplinele umanisteşi ştiinţele sociale, se naşte o nouă cale de a învăţa, un nou şiinedit drum spre cunoaşterea şi înţelegerea evoluţiei culturale alumii.



Din ceea ce au aflat până acum "culturomiştii", pionieri ai acestuinou câmp al cunoaşterii, iată câteva exemple:

  • Limba engleză se îmbogăţeşte cu cca. 8.500 de cuvinte noi înfiecare an! Între anii 1950 şi 2000, engleza a "crescut", astfel,cu 70%. Tulburător e faptul că multe dintre cuvinte nu se găsesc îndicţionare şi sunt prea puţin studiate (chiar şi de cătrespecialişti), astfel încât nu li se cunosc originea şi evoluţia.Lingviştii le numesc "materie neagră" lexicală.
  • Omenirea îşi uită tot mai rapid trecutul, cu fiecare an caretrece. Specialiştii au urmărit frecvenţa cu care este menţionat întexte fiecare an, din 1875 până în 1975 şi au observat că aceastăfrecvenţă a referirilor la trecut a scăzut mult mai rapid însecolul XX, comparativ cu secolul al XIX-lea.
  • "Freud" e mult mai bine înrădăcinat în subconştientul coletivdecât "Galileo", "Darwin" sau "Einstein".
  • Faima este obţinută mai devreme, dar e mult mairepede-trecătoare decât în urmă cu un secol. Celebrităţile din ziuade azi sunt mai tinere (şi "mai faimoase" - mult mai largcunoscute, adică) faţă de oamenii vestiţi din secolul al XIX-lea,însă faima lor durează mai puţin. Tendinţa e evidentă:celebrităţile născute în anii 1950 ajungeau la faimă şirecunoaştere la vîsrsta medie de 29 de ani, faţă de 43 de anipentru celebrităţile născute în anii 1800.
    Dar - poate ca un efect al legii compensaţiilor - faima dobânditămai târziu de către strămoşii noştri Era mai durabilă, în vreme cepersoanele faimoase de azi au, cel mai adesea, o celebritate foarteefemeră. (Cine nu crede, să încerce să-şi aducă aminte de zecile detrupe şi solişti care strălucesc orbitor în topuri timp de câţivaani, după care sunt uitate ca şi când n-ar fi fost.)
    Actorii foarte cunoscuţi îşi capătă,de obicei, celebritatea, înjurul vîrstei de 30 de ani, mai devreme decât marii scriitori (40de ani) sau marii politicieni (50 de ani.) dar, din nou, acţioneazălegea compensaţiilor: oamenii politici vestiţi ajung să aibă, încele din urmă, o faimă mai mare şi mai durabilă decît cea aactorilor.
  • Cenzură şi propagandă: frecvenţa cu care sunt menţionateanumite persoane, fenomene sau evenimente în textele elaborateîntr-o anumită perioadă şi într-o anumită parte a lumii spune multdespre climatul politic: despre democraţie sau totalitarism, despreantipatiile şi simpatiile regimurilor politice respective şi despreeficienţa aparatului de propagandă şi a cenzurii.
    De pildă, în anii regimului nazist din Germania, autorităţileelaboraseră liste ce cuprindeau nume ale unor scriitori, artiştiplastici, politicieni şi oameni de ştiinţă deveniţi "indezirabili",ca urmare a convingerilor lor sau, mai adesea, pur şi simpludatorită originii etnice.
    Frecvenţa menţionării lor în textele vremii a scăzut semnificativde-a lungul anilor regimului nazist; mai ales oamenii politici,filosofii şi artiştii au suferit această "ştergere" a numelor lordin texte şi, astfel, şi din minţile celor care citeau textelerespective. În schimb, a sporit enorm (cu 500%) frecvenţamenţionării numelor unor demnitari nazişti ai celui de-al TreileaReich.
    Astfel, numele lui Marc Chagall, renumit pictor de origineevreiască, apare menţionat o singură dată în textele germaneanalizate de cercetători, texte ce datau din perioada1936 -1944,asta în timp ce în textele în limba engleză publicate în aceeaşiperioadă frecvenţa menţionării lui a crescut de cinci ori.
    Dovezi ale unor suprimări intenţionate de acelaşi tip se întâlnescîn textele ruseşti, legat de prezenţa numelui lui Troţki; întextele chineze, referitor la denumirea Piaţa Tienanmen şi în texteamericane, legat de menţionarea aşa-numitului Hollywood Ten, ungrup de actori, scenarişti, regizori, muzicieni şi alţiprofesionişti din industria spectacolului care fuseseră trecuţi pe"lista neagră" (şi discriminaţi profesional, din această cauză)fiind bănuiţi de simpatii comuniste.

Cu aceşti primi paşi - rod al unui efort de patru ani -culturomia îşi face intrarea în galeria instrumentelor decunoaştere. De vreme ce mai rămân încă atâtea milioane de cărţi deanalizat şi interpretat, oare ce surprize ne mai rezervă studiullor informatizat? Cu siguranţă, în anii care urmează, vom mai aflacîteva lucrui interesante despre noi: cum am fost, cum suntem,încotro ne îndreptăm, ce vom deveni.

Descoperă lumea în caretrăieşti: