89

Asa cum se stie, 1989 a fost un an bun. Pentru agentiile de presa, care au vandut, pe bani frumosi, fotografii-document de la intamplarile cu caderea comunismului din (in ordine alfabetica) Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Republica Democrata Germana, Romania, URSS.

Cel mai bine s-au vandut, atunci, fotografiile cu Romania. Pe buna dreptate: erau cele mai dramatice, mai dinamice, mai emotionante. Am tinut, in decembrie 1989 si putin dupa aceea, prima pagina in majoritatea publicatiilor de prestigiu din presa internationala. Ai fi putut crede ca basmul cu Cenusareasa a fost premonitoriu pentru soarta Romaniei postdecembriste.

Spre deosebire de poveste, insa, noi am avut mai multi printi, insa nici unul n-avea un pantof de oferit. Jumatate incaltati, jumatate desculti, se poate umbla si asa. Demonstram riguros acest lucru de 13 ani. Perioada de dupa 1989 a fost si ea una foarte buna. Pentru cartografi si pentru editorii de harti.

Aproape ca nu e an de atunci sa nu fi aparut o noua tara dintre ruinele fostului Bloc comunist. Si da-i si fabrica steaguri, compune imnuri si tipareste harti. Pe la jumatatea anilor ’90, iar a fost vreme buna. Pentru traficantii de combustibil si pentru fabricantii de armament.

Apoi a venit o noua perioada fertila. Pentru oamenii politici. Inceputul noului mileniu se anunta a fi, si el, unul fast. Ramane de vazut pentru cine. Ne pasc integrarile, raman intrebarile… Cartile si manualele de istorie ezita, inca, atunci cand abordeaza capitolul 1989. Este de inteles: mai usor scrii despre istoria unui timp la o vreme dupa ce aceia care l-au trait nu mai sunt. Si vremea aceea se apropie, cu fiecare zi care trece.

Foto: Reuters, Guliver