Calatorie printre anotimpuri

Mitul iubirii lor, singurul care conteaza cu adevarat, ne dezvaluie o relatie emblematica pentru toate timpurile romanesti – cele trecute si cele viitoare. Cele cateva date certe care hranesc acest mit cu timp istoric propriu-zis sunt urmatoarele: Veronica se marita la 14 ani, in 1864, cu profesorul Stefan Micle. La 16 ani are primul copil, iar la 18 – pe al doilea. In 1874, Eminescu vine la Iasi si depune juramantul (ca director al Bibliotecii Universitare) in fata rectorului Stefan Micle. S-a spus si se intretine impresia ca Stefan Micle era un batran uracios.

Nascut la 1820, Micle avea 44 de ani cand s-a casatorit cu Veronica, era un barbat chipes, inteligent si energic. In 1879, la doar 59 de ani, Stefan Micle moare in urma unei banale raceli, dobandite in timpul unei vanatori de rate salbatice. In 1876, Eminescu o cere pe Veronica in casatorie, conjurand-o sa divorteze – dar ea il refuza cu blandete. Mai tarziu, in 1880, Veronica ii cere lui Eminescu s-o ia in casatorie – si este randul lui sa refuze, la fel de bland: intre cei doi se interpuneau chestiuni materiale ce-i pareau poetului a fi insurmontabile.

Relatia dintre cei doi a fost atat de vie, incat a devenit mit in chiar timpul vietii lor. Dupa moartea celor doi indragostiti, o mare de adversitate a incercat sa stearga mitul, ca si cum acesta ar fi fost desenat pe nisip. Dar nu: povestea lor era incrustata intr-un tarm de marmura lina, pe care valurile timpului n-au putut-o sterge.

Iar drumul, ca orice calatorie, a fost la fel de interesant ca si tinta sa. Piatra Neamt urma sa fie prima oprire, dar n-a fost asa. Cu vreo 20 de kilometri inainte de a ajunge in oras, am zarit, in camp, o ruina. Ctitorita la 1627, Manastirea Buciulesti a fost surpata in secolul al XIX-lea de apa Bistritei si asa a ramas pana astazi. Zidurile ei betege sunt acum adapost pentru ciori. Dar lucrurile au sa se schimbe cat de curand. Marea de la poalele muntelui Orasul Piatra Neamt este atestat documentar din secolul al XIV-lea. In a doua jumatate a domniei sale, Stefan cel Mare a ridicat aici o Curte Domneasca.

In actualul centru istoric al orasului, Turnul-clopotnita si Biserica Sf. Ioan, ctitorie a Domnului Moldovei, inca masoara scurgerea timpului. Din Bicaz, la mai putin de 20 de kilometri vest de Piatra Neamt, „izvoraste“ drumul de pe marginea lacului de acumulare al hidrocen­tralei cu acelasi nume. Lacul Izvorul Munte­lui este cel mai mare lac artificial din tara (33 de kilo­metri patrati), format prin acu­mu­larea apelor Bistritei in spatele unui baraj inalt de 127 si lung de 435 de metri.

Din pricina lacului, in preajma a luat nastere un ecosistem unic. De sus, de pe baraj, privind inspre apa, simti energia unei colosale forte bine stapanite; privind in cealalta parte, ai reve­latia abisului, a golului fara de sfarsit. Iar la „coada lacului“ pandeste Ceah­laul. Si inca mai sus, pe munte, sunt locuri despre a caror frumusete cel mai bine pot povesti ochii celor care le-au vazut. In preajma unei povesti Intemeiata probabil intre secolele al XI-lea si al XII-lea, Manastirii Neamt i se ridica prima biserica din piatra de catre Petru Musat (1375-1391).

Distrusa de cutremurul de la 1471, biserica a fost recon­struita de Stefan cel Mare, la 1497. Dupa atatea sute de ani de rugaciune neintrerupta, spatiul din preajma lacasului a capatat atributele sacralitatii: frumusete, simplitate, putere de a zidi in suflete puterea. Aici, la Manastirea Neamt, in bolnita acesteia, a indurat Eminescu o parte din calvarul bolii sale.

Apoi a murit, in Bucurestiul care i-a subrezit sanatatea, dar de care nu a avut puterea a se desprinde, in sanatoriul doctorului Sutu, pe strada Plantelor. Strada aceasta, cladirea si grilajul de la intrare mai sunt si astazi. Bolnita de la Manastirea Neamt nu mai este. Putin mai la sud de Manastirea Neamt este Varatecul. Manastire de maici si locul unde s-a retras, dupa moartea lui Eminescu, Veronica Micle.