Creatorul celei mai nimicitoare boli dezvăluie cum noua gripă aviară ar putea deveni o pandemie globală la fel de gravă ca cea din 1918

Nimeni nu ştie sigur dacă cele cinci mutaţii descoperite anul trecut de Ron Fouchier şi colegii săi de la Centrul Medical Erasmus din Rotterdam, Olanda, vor face acelaşi lucru în cazul H7N9. Cu toate acestea, experţii ştiu că aceste mutaţii au ajutat virusurile din trei alte familii gripale să devină pandemice. În acest moment, autorităţile chineze au anunţat că au studiat persoanele care au fost infectate până acum şi că nu există dovezi care să sugereze că infecţia s-a răspândit de la om la om.

Cele mai recente virusuri pandemice au fost hibrizi între gripă aviară şi gripă de mamifere, fiind relativ temperate, deoarece gripele de mamifere tind să fie mai puţin severe în rândul oamenilor decât gripele aviare. Gripele aviare pure, precum H5N1 şi H7N9, au potenţialul de a fi mai periculoase. Cea mai letală pandemie cunoscută de om, gripa care s-a răspândit în jurul lumii în 1918, a fost o gripă aviară pură care a acumulat mutaţii ce i-au permis să se răspândească la oameni. Virologii se tem că H7N9 are potenţialul de a face acelaşi lucru.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

H7N9 ar putea fi neobişnuit de severă; această gripă conţine o mutaţie despre care se crede că promovează infecţia profundă a plămânilor, mutaţie existentă şi în H5N1, gripa din 1918, şi în cazurile severe ale pandemiei din 2009, care a afectat 20% din populaţia planetei. Cu toate acestea, două cazuri de H7N9 au prezentat simptome minore, astfel că autorităţile chineze încearcă să afle cât de des provoacă această gripă îmbolnăvirea gravă, pentru a putea estima numărul de cazuri minore ce nu au fost raportate autorităţilor. Acest lucru ar permite estimarea numărului total de cazuri umane.

Deşi H5N1 s-a răspândit în rândul păsărilor în ultimii ani, această gripă nu a evoluat abilitatea de a se răspândi uşor între mamifere. Cercetările lui Fouchier – ce au devenit ţinta criticilor în urma temerilor că studiile vor permite bioteroriştilor să provoace o pandemie – au arătat că, în principiu, această gripă se poate răspândi între mamifere, fără a pierde din virulenţă.

Pentru a produce H5N1 transmisibilă la mamifere, Fouchier a ajutat virusul cu trei mutaţii despre care se ştie că adaptează gripa aviară la mamifere, iar apoi a permis virusului să evolueze celelalte două mutaţii necesare pentru ca mamiferele să poată transmite virusul. Două din cele trei mutaţii adăugate în mod voit de Fouchier permit proteinei de suprafaţă HA din gripele din familiile H5, H2 şi H3 să se ataşeze de celulele ce se găsesc în nasurile mamiferelor.

Aceste mutaţii au permis virusurilor gripale cu proteine HA din familiile gripei aviare H2 şi H3 să provoace pandemii în 1957 şi 1968. Virusul pandemic care a ucis zeci de milioane de oameni în 1918 – din familia H1 – prezenta mutaţii similare ce produceau acelaşi efect.

Mutaţiile de acest tip nu au fost niciodată zărite în H5N1, însă noua gripă H7N9 prezintă deja una din cele două. Dacă H7N9 va dezvolta capacitatea de a se ataşa de celulele de mamifere, această gripă s-ar putea adapta şi mai mult la mamifere, aşa cum Fouchier a stimulat H5N1 să se adapteze la dihori în experimentele de laborator. Nu ştim încă sigur dacă această mutaţie are acelaşi efect în H7 ca în cazul celorlalte familii gripale, însă cercetătorii se pregătesc acum să facă experimentele relevante.

„Dacă ceea ce ştim despre aceste mutaţii de la alte tipuri de gripă este valabil şi în cazul acestui virus, atunci această gripă este aproape la destinaţie”, spune Derek Smith de la Universitatea Cambdrige. „Din acest motiv toată lumea este atât de îngrijorată de acest virus”, a mai spus cercetătorul.

Virusul H7N9 prezintă o altă mutaţie pe care Fouchier a introdus-o în mod deliberat în H5N1 în experimentul cu dihori – o modificare a genei ce codifică proteina polimerază. Enzima de polimerază, ce reproduce virusul, este extrem de puternică în gripa aviară, aceasta fiind una din cauzele pentru care acest virus este atât de virulent la mamifere. Această mutaţie permite virusului să funcţioneze la temperaturile mamiferelor. Mutaţia a fost prezentă în toate virusurile pandemice.

De asemenea, H7N9 prezintă o altă mutaţie prezentă în studiul lui Fouchier, una care a apărut pe măsură ce virusul a infectat dihorii. Această mutaţie elimină un grup de zaharuri din HA.

Aşadar, mai este nevoie de doar două mutaţii, ambele în HA, înainte ca virusul H7N9 să conţină toate cele cinci mutaţii din studiul lui Fouchier. Atunci când Fouchier a creat virusul cu cinci mutaţii, reacţia altor cercetători a fost vehementă:

„Nu mă pot gândi la un organism patogen care să fie la fel de înfricoşător ca acesta”, a comentat Paul Keim, un specialist în genetică microbiană care a lucrat timp de mulţi ani cu bacilul anthrax. „Cred că anthrax-ul nu e deloc înfricoşător în comparaţie cu acest virus”, a adăugat el.

Evoluţia acestui nou virus gripal, H7N9, imită evoluţia virusului folosit de Fouchier pe dihori – în care a fost nevoie de doar patru infecţii secvenţiale ale dihorilor pentru ca virusul H5N1 să devină complet transmisibil.

„Toate virusurile pandemice au dezvoltat aceste mutaţii – ataşarea de celulele din nasul mamiferelor şi activitatea polimerazei”, comentează Fouchier. „Virusul H7N9 prezintă aceste caracteristici. Întrebarea este – ce anume îi mai trebuie pentru a avea potenţial pandemic? Sau nu mai are nevoie de nimic?”, concluzionează Fouchier.

Sursa: NewScientist