De ce sunt pisicile o ameninţare mai mare decât se credea până acum

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Fecalele de pisică conţin un parazit numit Toxoplasma gondii, un organism unicelular care poartă agenţi infecţioşi cunoscuţi sub numele de oochişti. Aceştia pot infecta femeile însărcinate, cauzând probleme congenitale la făt, precum surzirea, leziuni oculare, convulsii sau retard mental. Mai mult, parazitul îi infectează şi pe indivizii cu sistem imunitar compromis, precum cei care au HIV. 

După ce au reanalizat studii anterioare realizate pe acest parazit, o echipă de cercetători cred că Toxoplama reprezintă o problemă publică de sănătate, infectând oameni sănătoşi. Mai mult, unele studii au asociat parazitul chiar şi cu schizofrenia, depresia, comportamentul suicidar şi performanţe slabe la şcoală. 

În ultimii 10 ani, cercetătorii au studiat durata de timp în care Toxoplasmoochiştii rămân viabili. „Ce se întâmplă cu oochistii în locurile de joacă?” s-a întrebat cercetătorul E. Fuller Torrey de la Johns Hopkins University Medical Center in Chevy Chase, Md. „Am pus informaţiile cap la cap, iar rezultatele sunt îngrijorătoare”. 

Rezultatele cercetării indică faptul că cel puţin 1% dintre pisici împrăştie parazitul. Deşi pare un risc minim trebuie să lăm în considerare faptul că parazitul poate supravieţui cel puţin 18 luni, că un singur parazit este suficient pentru infectarea unui om şi că numărul pisicilor este în creştere. 

Parazitul poate infecta şi alte animale, precum oile, sau bovinele care ingerează fecalele pisicilor. La oameni, parazitul poate ajunge şi atunci când oamenii consumă carnea crudă sau puţin fiartă a animalelor infectate. În ţări precum Etiopia sau Franţa, acolo unde se consumă carne crudă, incidenţa este mult mai mare. Mai mult, oamenii se pot infecta şi de la surse de apă contaminate. Totodată, se ştie deja de ceva timp că paraziţii supravieţuiesc în litieră, acolo unde oochiştii devin aerosoli după 24 şi până la 48 de ore. În mod similar, copiii se pot infecta jucându-se în nisip. 

„Este un parazit remarcabil de complex. Este mult mai complicat decât un virus şi are mult mai multe gene”, a explicat Torrey. 

Până acum s-a observat şi că atunci când parazitul infectează şoareci le schimbă comportamentul, determinându-i să se teamă mai puţin de mirosul urinei de pisică lucru care îi face să devină o pradă mai uşoară. Atunci când ei sunt mâncaţi de felină, parazitul se reîntoarce la gazda sa. 

Din fericire există tratamente împotriva acestui parazit, însă niciunul nu este foarte eficient. La majoritatea oamenilor nu se întâlnesc efecte pe termen lung, dar există şi indivizi la care efectele nu dispar în scurt timp. 

Pentru a preveni infectarea, specialiştii susţin că locurile de joacă cu nisip ar trebui acoperite pentru a împiedica accesul pisicilor, grădinarii ar trebui să poarte mănuşi, legumele de grădină ar trebui spălate foarte bine, litierele ar trebui curăţate periodic iar fecalele nu ar trebui aruncate în vasul de toaletă, ci puse în gunoi. Mai mult, femeile însărcinate nu ar trebui să se apropie de litieră. 

Sursa: Live Science