„Autostrada infernului” – arma secretă a anumitor vulcani a fost descoperită de cercetători

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Vulcanii aruncă în aer roci topite şi magmă – produsă în mantaua terestră, stratul intermediar dintre nucleul Terrei şi scoarţa terestră.

Magma care provine din manta se depozitează sub vulcan în ceea ce geologii denumesc o „cameră magmatică”, care joacă rolul de rezervor până când presiunea devine prea mare. Abia atunci se produce erupţia.

• „Magnifica Humanitas”, manifestul Papei Leon despre impactul Inteligenței Artificiale
• Ferrari a dezvăluit primul său model complet electric

În mod normal, magma din manta urcă încet spre acea cameră, aşteptând multă vreme într-un fel de haltă intermediară, la mai mulţi kilometri sub vulcan.

Însă noul studiu sugerează că ar putea exista mai multe „drumuri” care duc direct din manta la camera magmatică. Vulcanul poate intra atunci sub presiune, adică să fie pregătit pentru a exploda, în doar câteva luni – un interval de timp considerat foarte mic la scară geoplanetară.

Cercetătorii de la Universitatea Columbia din New York, coordonaţi de Philipp Ruprecht, au studiat acest scenariu analizând urmele lăsate de erupţiile vulcanului Irazu din Costa Rica între 1963 şi 1965.

Savanţii au descoperit în cristalele de olivină, un mineral provenit din lava vulcanică, particule de nichel, un element prezent în manta, care demonstrează o ascensiune extrem de rapidă a magmei. Dacă ascensiunea ar fi fost mai lentă, nichelul s-ar fi topit şi ar fi fost difuzat în cristale.

Potrivit calculelelor efectuate de cercetătorii americani, magma a realizat o ascensiune de 35 de kilometri prin scoarţa terestră în doar câteva luni.

Olivină cu particule de nichel a mai fost descoperită şi în vulcani din Mexic, Siberia şi în nord-vestul Americii, dovedind astfel că nu era vorba de un fenomen local, se afirmă în comunicatul emis de Universitatea Columbia.

Aceste rezultate pot să explice motivul pentru care seismologii au detectat uneori cutremure misterioase la adâncimi mari – 20-30 de kilometri – cu câteva luni înainte de apariţia unor erupţii puternice.

Autorii studiului amintesc astfel de erupţia vulcanului Pinatubo, din Philippine, în 1991 şi aceea a vulcanului islandez Eyjafjallajokull, în 2010.

Sursa: Mediafax