Iepurii care emit lumină: de ce sunt importanţi? (VIDEO)

Publicat: 14.08.2013

Recent, a venit pe lume un grup de iepuri de laborator care emit o fluorescenţă verde în întuneric. Departe de a fi doar un capriciu al oamenilor de ştiinţă, crearea lor are importante implicaţii în domeniul geneticii şi al medicinei.

Şoareci, câini, pisici şi iepuri care strălucesc în întuneric – toate acesta sunt animale transgenice, animale în ale căror celule există material genetic provenit de la alte specii. Oamenii de ştiinţă au injectat material genetic străin în embrionii de iepure, urmărind să vadă dacă acesta va fi incorporat în materialul genetic propriu al iepurilor.

Proteina care conferă strălucirea fluorescentă verzuie a iepurilor provine de la o specie de meduze. Obţibnerea luminozităţii verzi nu este un scop în sine; proteina fluorescentă este un marker care arată că această tehnică funcţionează. Genele de meduză care codifică sinteza proteinei fluorescente au fost incorporate în materialul genetic al iepurilor şi se exprimă normal, ducând la sinteza aceleiaşi proteine ca şi la meduză, ceea ce îi face pe iepuri bioluminiscenţi.

Deoarece proteina codificată de genele de meduză este o substanţă naturală, oamenii de ştiinţă se aşteaptă să nu existe efecte secundare nedorite asupra iepurilor: aceştia ar urma să trăiască la fel de mult ca şi iepurii obişnuiţi şi să se reproducă normal. La şoarecii transgenici luminiscenţi obţinuţi anterior nu a fost observată nicio anomalie de dezvoltare.

În 2011, aceeaşi tehnică a fost utlizată pentru a produce pisici transgenice care luminează în întuneric, ca parte a unui proiect de cercetări asupra virusului HIV. Aceste pisici nu numai că străluceau în beznă, dar prezentau şi rezistenţă la virusul imunodeficienţei feline (FIV), un agent patogen ce distruge sistemul imunitar al pisicilor, aşa cum HIV distruge sistemul imunitar uman, provocând o boală fatală.

În noiembrie, oamenii de ştinţă speră să obţină primul miel trasgenic.

Acest tip de inginerie genetică poate fi utilizat în cercetările asupra maladiilor genetice şi, speră cercetătorii, dacă va funcţiona şi la animale mai mari, acestea ar putea deveni un fel de bioreactoare care ar prduce, mai ieftin, medicamente pentru o multitudine de afecţiuni. De pildă, enzimele necesare coagulării sângelui, utilizate în tratametnul pacienţilor cu hemofilie, ar putea fi produse mult mai ieftin în organismul unor animale decât în fabrici a căror construire costă miliarde de dolari.