Oamenii pot avea „superputeri”: cum putem învăţa să „vedem” cu urechile în doar câteva săptămâni

Sub îndrumarea profesorului Lutz Wiegrebe, biologii de la Loyola Marymount University au demonstrat acum că şi văzătorii pot învăţa să folosească ecolocaţia pentru a estima poziţionarea obiectelor. 

Wiegrebe şi echipa sa au dezvoltat o metodă prin care poate antrena oameni în arta ecolocaţiei. Cu ajutorul unor căşti audio cu microfon incorporat, subiecţii implicaţi în studiu au putut genera modele de ecouri care stimulau reflecţii acustice în spaţiu virtual. Astfel, participanţii produceau sunete vocale asemănătoare cu o serie de click-uri, iar acestea erau preluate prin microfon şi transferate spre un procesor care, în doar câteva milisecunde, calcula ecourile unui spaţiu virtual. Ecourile rezultate erau apoi redate prin căştile participantului. Ideea era că transformarea aplicată la începutul exerciţiului depindea de poziţia subiectului în spaţiul virtual. Aşadar, subiectul putea învăţa să estimeze ecourile artificiale. 

• Impactul călătoriilor spațiale asupra sănătății: Ce dezvăluie cel mai mare studiu de până acum
• Conflictul comercial dintre China și Australia dovedește că cine irită Beijingul, plătește

„După mai multe săptămâni de antrenament, participanţii implicaţi în experiment au avut posibilitatea de a localiza sursele ecourilor cu un grad de precizie destul de mare. Acest lucru demonstrează că oricine poate învăţa să analizeze ecourile semnalelor acustice pentru a obţine informaţii referitoare la spaţiul din jurul lor. Şi văzătorii au această capacitate, doar că ei nu au nevoie de ea în situaţii banale. În schimb, sistemul auditiv suprimă perceperea ecourilor, permiţându-ne să ne concentrăm asupra semnalelor acustice principale, independent de modul în care spaţiul modifică semnalele în drum spre urechi”, a explicat Wiegrebe. 

Acest lucru facilitează distingerea între diferite surse de sunete, permiţându-ne să ne concentrăm asupra spuselor cuiva, de exemplu. Cu toate acestea, noul studiu indică faptul că această suprimare a ecourilor se poate inversa funcţional. 

În absenţa informaţiilor vizuale, noi şi majoritatea altor mamifere găsim navigaţia destul de dificilă. Aşadar, nu ar trebui să ne surprindă faptul că evoluţia a dotat mai multe specii cu această capacitate de a „citi” undele de sunet reflectate. Liliecii şi odontocetele (cetacee cu dinţi) fac parte din acest grup de animale care se orientează în spaţiu pe baza semnalelor acustice.