Uimitor: deşi nu văd, orbii simt când lumina este aprinsă

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii de la Universitatea din Montreal au arătat că aceste persoane, deşi nu pot vedea nimic, percep totuşi schimbările legate de lumină şi pot spune fără greş când lumina este aprinsă şi când nu.

Oamenii de ştiinţă spun că fenomenul se explică prin faptul că lumina este percepută de o porţiune a retinei care este separată de celulele cu conuri şi bastonaşe care asigură vederea.

„Am fost uluiţi să descoperim că, la aceste trei cazuri rare de persoane care sunt complet oarbe, creierul reacţionează totuşi în mod semnificativ la lumină, în ciuda faptului că pacienţii nu văd, în mod conştient, nimic”, spune conducătorul studiului, Steven Lockley.

Cercetătorii au aşezat trei persoane lipsite complet de vedere într-o cameră şi le-au rugat să spună dacă lumina era sau nu aprinsă. În toate cazurile, subiecţii au fost capabili să identifice schimbările în iluminarea camerei, fiind capabili în mod inconştient să îşi dea seama dacă lumina era aprinsă, chiar dacă nu erau în stare să o vadă.

Într-o altă etapă a studiului, specialiştii au îndreptat lumina direct spre ochii subiecţilor, pentru a explora mai detaliat efectul luminii asupra creierului. Au descoperit, astfel,  că lumina afectează reacţiile creierului asociate cu starea de atenţie.

Apoi, participanţii au fost aşezaţi într-un aparat de rezonanţă magnetică funcţională (fMRI) şi rugaţi să îndeplinească o anumită sarcină – să producă un sunet atunci când era îndreptată o lumină spre ochii lor. Rezultatele au arătat că, menţinând o lumină albastră îndreptată spre ochii participanţilor, în mai puţin de un minut se activau zone din creier implicate în realizarea sarcinii propuse. Aceste regiuni erau implicate în controlul stării de vigilenţă şi al cogniţiei.

După cum au arătat testele, creierul „vede” (detectează) lumina prin intermediul unui fotoreceptor situat în stratul de celule ganglionare al retinei. Acest receptor este separat de celulele cu conuri şi cu bastonaşe care controlează văzul şi dau oamenilor capacitatea de a vedea. Rezultatele au fost publicate în Journal of Cognitive Neuroscience Science.

Testele au mai arătat că, în astfel de situaţii, creierul foloseşte o aşa-numită „default network”, o reţea de arii cerebrale care sunt active în momentele în care individul nu este concentrat asupra lumii exterioare, deşi este treaz. Se crede că acestă reţea asigură funcţionarea „minimală”, utilizând un minimum de resurse în interacţiunile cu mediul din jur. Lumina ar putea fi un factor-cheie pentru menţinerea stării de atenţie, ceea ce ar explica de ce obţinem performanţe mai bune în îndeplinirea sarcinilor atunci când este lumină.

Lumina nu ne ajută doar să vedem, ci şi „spune” creierul dacă e zi sau noapte, permiţânmd astfel fiziologiei, metabolismului şi comportamentului uman să se sincronizeze cu ritmul zi-noapte.

Pentru speciile diurne, cum este cea umană, lumina stimulează activitatea „de zi” a creierului, îmbunătăţind atenţia şi vioiciunea şi mărind performanţele în cazul multor sarcini cognitive, au explicat cercetătorii.

Rezultatele ar putea fi importante pentru tratarea orbirii, ca şi a unor tulburări cognitive, deoarece oamenii de ştiinţă ar putea folosi lumina pentru a activa zone specifice ale creierului.

Sursa: Mail Online