Cum influenţează hormonii activitatea sexuală feminină de-a lungul unei luni?

Hormonii stimulează femeile să facă mai mult sex în perioadele fertile, însă îngrijorările practice, precum munca şi dorinţa partenerului, ar putea avea un efect mai pronunţat asupra frecvenţei actelor sexuale feminine.

Acestea sunt rezultatele unui nou studiu asupra relaţiei neclare dintre hormoni şi sexualitatea feminină. Cercetarea este prima care compară femeile cu partener cu femeile singure şi care măsoară totodată fertilitatea în mod direct. De asemenea, studiul cuprindea un număr impresionat de participanţi: 1.957 de femei, fiecare dintre acestea fiind studiate în mod repetat cu ultrasunete pentru a stabili cu exactitate când ovulau în timpul studiului.

Cercetările precedente asupra sexualităţi şi asupra ciclului menstrual foloseau metode mai puţin precise, cum ar fi măsurarea zilelor de la ultima menstruaţie, pentru a ghici când are loc perioada de ovulaţie, ceea ce ducea la concluzii disputabile, explică Salvatore Caruso de la Universitatea din Catania. „Nu erau realizate prea bine”, afirmă Caruso despre studiile mai vechi.

Multe mamifere intră în călduri atunci când sunt fertile, semnalizând interesul lor sexual. O iapă, de exemplu, va produce o urină bogată în hormoni. Mirosul dezvăluie armăsarilor că este pregătită pentru a se împerechea. Femelele de babuin îşi arată partea dorsală roşie – iar din punctul de vedere al masculului, cu cât e mai mare, cu atât e mai bine.

În afara acestor faze, aceste mamifere nu sunt interesate de sex. Oamenii diferă în această privinţă. Ovulaţia femeilor este ascunsă (deşi pot oferi indicii accidentale în modul în care se deplasează şi se îmbracă), iar femeile fac sex de-a lungul întregii luni, indiferent dacă au ovulat recent sau nu.

Totuşi, cercetările de până acum nu clarificau dacă impulsurile hormonale tipice mamiferelor influenţează sexualitatea umană. Unele studii au arătat că activitatea sexuală a femeilor este constantă de-a lungul întregului ciclu menstrual. Alte cercetări, însă, au relevat posibile corelaţii între nivelul de hormoni sau ovulaţia şi interesul sexual.

Rezultatele nu erau clare, parţial din cauza faptului că ovulaţia este atât de discretă. Măsurarea cu acurateţe a momentului când femeile dintr-un studiu ovulează este un efort costisitor şi care necesită foarte mult timp, motiv pentru care mulţi cercetători au recurs la folosirea unor estimări.

Caruso şi colegii săi au hotărât să depună efortul suplimentar necesar. Între 2004 şi 2001, au recrutat 1.957 de femei heterosexuale, excluzându-le pe cele care foloseau anticoncepţionale hormonale. Aproximativ trei sferturi dintre femei erau într-o relaţie de lungă durată (mai lungă de şase luni). Celelalte femei erau fără partener sau aveau relaţii de scurtă durată.

Femeile, ce aveau vârste cuprinse între 18 şi 40 de ani, au povestit cercetătorilor istoriile lor sexuale şi au fost de acord să ţină un jurnal zilnic al activităţii lor sexuale şi al momentelor de excitare timp de o lună. În cursul acelei luni, ovarele femeilor au fost studiate de trei ori cu ajutorul unei investigaţii transvaginale cu ultrasunete. Înainte de ovulaţie, un ovul nefertilizat se dezvoltă într-un folicul, vizibil ca o mică umflătură pe partea exterioară a ovarului. Ultrasunetele detectau acest folicul şi înregistrau ziua în care se spărgea, eliberând ovulul, într-un proces ce poartă numele de ovulaţie.

Cercetătorii au testat totodată şi sângele femeilor înainte de ovulaţie, în timpul ovulaţie şi după ovulaţie pentru a măsura nivelul hormonilor.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că femeile în relaţii aveau parte de activitate sexuală (inclusiv masturbare) de 1,9 ori pe săptămână, în medie, pe când femeile singure aveau parte de activitate sexuală 1,5 ori pe săptămână. Femeile cu parteneri aveau mai multe şanse să facă sex în weekend, subliniind importanţa rutinei zilnice în sexualitate – pur şi simplu există mai mult timp disponibil pentru a fi petrecut în pat sâmbăta şi duminica.

„Probabil cuplul este afectat de factori psihosociali mai mult decât femeile singure, spre exemplu gestionarea familiei şi a timpului liber al femeii şi al partenerului”, spune Caruso.

Totuşi, hormonii şi ciclul menstrual păreau să joace un mic rol. Activitatea sexuală creştea pe măsură ce creştea şi nivelul hormonilor masculini din sânge, dintre care testosteronul e cel mai cunoscut. Testosteronul este de regulă ridicat în perioada ovulaţiei, însă poate varia de la femeie la femeie şi de-a lungul ciclului menstrual.

Femeile singure, mai ales, făceau mai mult sex în perioada ovulaţiei. Această descoperire sugerează că femeile fără partener ar putea fi mai influenţate de biologie decât femeile cuplate, care sunt nevoite să ia în calcul şi nevoile partenerului şi responsabilităţile familiale, afirmă Caruso.

„Steroizii ovarieni nu pot modula activitatea sexuală a unei femei, dar pot creşte probabilitatea ca acea activitate sexuală să aibă loc mai des atunci când sunt fertile decât atunci când nu sunt”, a comentat cercetătorul, referindu-se la hormoni sexuali precum testosteronul şi estrogenul.

Alte cercetări au arătat că testosteronul influenţează interesul femeilor în masturbare, însă nu neapărat şi interesul pentru sexul cu un partener.

Acum, Caruso şi colegii săi intenţionează să extindă studiul şi asupra femeilor care folosesc anticoncepţionale hormonale, asupra femeilor post-menopauzale şi asupra femeilor cu tulburări hormonale. Caruso afirmă că scopul este stabilirea importanţei hormonilor în sexualitatea unei femei, cercetătorii dorind totodată să afle cât de mult poate cultura să treacă peste influenţele biologice.

Rezultatele cercetării sunt publicate în Journal of Sexual Medicine.

Sursa: LiveScience