Misteriosul “virus al obezităţii” dezvăluie şi mai multe ciudăţenii

Adenovirusul 36 (Adv-36) este un virus care provoacă, în mod obişnuit, infecţii ale căilor respiratorii superioare (manifestate sub forma unor răceli banale), dar cercetări realizate în ultimele decenii au arătat că el este implicat şi în apariţia obezităţii la unele persoane.

Infecţia cu acest virus “nu este, siguranţă, cauza obezităţii în toate cazurile, dar are o influenţă asupra greutăţii”, spune Richard L. Atkinson, director al Obetech Obesity Research Center din Richmond şi profesor de patologie la Virginia Commonwealth University, SUA. “E un proces lent, care acţionează schimbând rata metabolismului. E nevoie de un an sau doi pentru ajunge obez, după ce ai fost infectat.”

• Cum a justificat o mamă faptul că și-a tatuat copiii minori în mod repetat?
• Chitara cu care John Lennon a înregistrat piesa „Help!”, găsită după 50 de ani

Virusul determină celulele stem adulte din ţesutul adipos să genereze celulele adipoase mai numeroase şi mai mari, organismul stocând astfel mai multă grăsime.

Studii anterioare pe găini, şobolani, şoareci, maimuţe şi celule umane cultivate în laborator evidenţiaseră contribuţia adenovirusului 36 la apariţia obezităţii, iar studii mai recente, pe oameni, au adus dovezi suplimentare ale asocierii Adv-36 cu obezitatea, în special la copii.

Pionierul acestor studii este Nikhil Dhurandhar, profesor la Pennington Biomedical Research Center din cadrul Louisiana State University. Anul trecut, el şi colegii săi au publicat rezultatele unui studiu pe 1.400 de persoane, arătând că aceia care aveau în sânge anticorpi împotriva Adv-356 (ceea ce dovedea că fuseseră infectaţi cu virusul la un moment dat în viaţa lor) luaseră în greutate semnificativ mai mult, într-un interval de 10 ani, decât participanţii care nu fuseseră infectaţi cu adenovirusul 36. Puteţi citi mai multe despre aceste studii aici.

Dar efectele bizare ale infecţiei cu Adv-36 nu se mărginesc la atât.

Noi studii arată că, deşi obezitatea constituie un factor de risc binecunoscut pentru apariţia diabetului şi a bolilor cardiace), prezenţa virusului în organism pare, de asemenea, să scadă nivelul colesterolului şi al trigliceridelor. Nivelul crescut al acestor compuşi este considerat, de asemenea, un factor ce favorizează bolile de inimă, aşa că efectul virusului, de scădere a concentraţiei sanguine a acestor substanţe, ridică întrebarea dacă nu cumva el ar putea f utilizat pentru dezvoltarea unor noi tratamente împotriva diabetului şi a hipercolesterolemiei (creşterea anormală a nivelului de colesterol).

De asemenea, glicemiei (concentraţia de glucoză în sânge) era mai scăzută la cei infectaţi cu Adv-36 faţă de cei  neinfectaţi.

Prof. Atkinson a dezvoltat un vaccin experimental împotriva acestui virus, dar vor mai trece ani până când acesta să devină disponibil.

Cum ne putem feri de infecţia cu acest virus? Mai îm glumă, mai în serios, prof. Atkinson recomandă măsurile simple care stau la baza oricărui “program” individual de prevenire a infecţiei cu virusuri respiratorii:
“Spălaţi-vă des pe mâini, nu vă duceţi mâinile la nas şi evitaţi să staţi în apropierea persoanelor subţiratice care sunt răcite.”

Sursa: Live Science