Cum arăta “omul de la Stonehenge”, care a trăit acum 5.500 de ani? (GALERIE FOTO, VIDEO)

Publicat: 04.01.2014

Cel mai spectaculos exponat prezentat în noul centru pentru vizitatori înfiinţat la Stonehenge este modelul unui om neolitic, reconstruit prin tehnici criminalistice, pe baza unui schelet descoperit în regiune.

Scheletul, cu vechimea de 5.500 de ani, aparţine unui om care a trăit aici cu 500 de ani înainte de ridicarea monumentelor megalitice care au făcut faima regiunii.

Rămăşiţele scheletice au permis oamenilor de ştiinţă să realizeze cea mai fidelă reconstituire al unui om preistoric din insulele britanice; studiile au dezvăluit informaţii despre alimentaţie şi alte aspecte ale stilului de viaţă ale vechilor locuitori ai regiunii şi ar putea, în cele din urmă, să lămurească şi aspecte încă nedescifrate privind însuşi monumentul de la Stonehenge.

Scheletul, bine conservat, a fost descoperit în anii 1860; se crede că ar fi aparţinut unui bărbat cu vârsta de 25-40 de ani. Cauza morţii sale nu a putut fi determinată cu exactitate; se bănuieşte că ar fi murit în urma unei boli infecţioase acute.

Înfăţişarea lui a fost reconstituită de sculptorul suedez Oscar Nilsson, pe baza informaţiilor furnizate de analiza oaselor şi a dinţilor.

“Omul de la Stonehenge” era un bărbat musculos – fapt deloc surprinzător, având în vedere modul de viaţă al oamenilor din Neolitic -, cu trăsături foarte masculine, precum bărbie şi maxilare puternice.

Analiza izotopilor din smalţul dinţilor arată că omul băuse mult timp apă cu caracteristici ce se potriveau cu cele ale apei din regiune, sugerând că trăia în acest ţinut de mulţi ani. Însă, deoarece dinţii au nevoie de mai mulţi ani pentru a creşte, analiza lor permite şi reconstituirea deplasărilor geografice ale unui individ. În cazul “omului de la Stonehenge”, analiza arată că a călătorit mult pe când era copil; s-a născut într-o zonă cu o geologie străveche, poate în Ţara Galilor, şi a venit în regiunea din jurul Stonehenge pe la vârsta de 3 ani.

Dinţii nu prezintă semne avansate de uzură, iar analiza izotopilor arată că el consuma o cantitate de carne mai mare decât alţi contemporani ai săi; aceste informaţii, împreună cu detaliile elaborate ale modului în care a fost înmormântat, sugerează că acest om era o persoană importantă în comunitatea în care trăia.