De ce există iubirea? Ipoteza tulburătoare a unui antropolog explică de ce se îndrăgostesc oamenii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Melvin Konner, specialist în antropologie biologică şi autor a opt cărţi despre natura umană, are o ipoteză fascinantă: „Dar dacă scopul dragostei nu este să-i facă pe oameni să înceapă o relaţie, ci să o încheie?”.

Konner spune că dragostea ne face iraţionali şi ne întreabă: ce este mai iraţional (într-un univers în care, cu siguranţă, există mai multe posibilităţi negative decât pozitive) decât să abandonezi siguranţa unei relaţii existente?

Ştiinţa nu poate oferi un răspuns definitiv la întrebarea „de ce există dragostea?”, însă anumite ramuri ştiinţifice, precum antropologia biologică, ne poate cum acţionează oamenii când se îndrăgostesc şi de ce fac acest lucru.

Atunci când ne îndrăgostim, în creierul nostru se eliberează oxitocină şi vasopresină, doi hormoni care se ataşează de neuronii responsabili de senzaţia de recompensă. Acestea sunt aceleaşi zone activate de droguri, motiv pentru care oamenii de ştiinţă afirmă că drogurile, de fapt, se folosesc de sistemele care au evoluat pentru a ne permite să ne îndrăgostim.

Monogamia este rară în lumea animală, doar 3%-5% dintre specii fiind monogame de-a lungul întregii vieţi. În rândul oamenilor, în culturile pre-industriale (care compuneau majoritatea culturilor de pe Terra acum 50 de ani) aproximativ 80% dintre acestea erau non-monogame.

Nici oamenii nu sunt întru totul monogami, ci tind să adere la „monogamia serială”, lucru confirmat de statisticile care atestă că aproximativ 40%-50% din căsătoriile din SUA se vor încheia cu un divorţ. Această statistică este similară în ţările cu un venit apropiat.

Din acest motiv, Konner afirmă că este posibil ca unul din „scopurile” iubirii este de a-i face pe oameni suficient de „nebuni” încât să îşi abandoneze partenerii actuali. În cele din urmă, dovezile istorice şi genetice oferite de majoritatea societăţilor de pe Terra sugerează că există o forţă ce duce la despărţiri la fel de intensă ca acel mecanism ce-i face pe oameni să formeze legături. Konner sugerează că cele două forţe ar putea fi una şi aceeaşi: iubirea.

Sursa: Quartz