De ce sunt oamenii monogami? Un nou studiu oferă un răspuns tulburător

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Trăitul în perechi, ceea ce cercetătorii numesc „monogamie socială”, a evoluat în mod repetat la animale, deşi în proporţii diferite. Astfel, aproximativ 90% din speciile de păsări sunt monogame social, probabil deoarece incubarea ouălor şi hrănirea puilor sunt slujbe full-time ce necesită ambii părinţi. La mamifere, însă, femelele poartă bebeluşii în interiorul trupurilor lor şi sunt singurele responsabile pentru oferirea laptelui necesar bebeluşilor – astfel că doar 5% dintre specii sunt monogame social. Acest lucru permite masculilor de mamifere să exploreze şi să impregneze alte femele. Primatele, însă, par să fie un caz special: aproximativ 27% din speciile de primate sunt monogame social; câteva studii recente efectuate de Christopher Opie, un antropolog de la University College London, alături de colegii săi au ajuns la concluzia că monogamia socială a apărut relativ târziu în evoluţia primate, acum aproximativ 16 milioane de ani (spre comparaţie, cele mai timpurii primate au evoluat acum aproximativ 55 de milioane de ani).

Totuşi, de ce a apărut monogamia socială în rândul mamiferelor, inclusiv la primate, date fiind numeroasele avantaje reproductive pe care masculii le au atunci când au acces la cât mai multe femele cu putinţă? Oamenii de ştiinţă au propus trei mari ipoteze: 

• Cel mai tânăr prim-ministru din istoria Franței a anunțat că intră în cursa prezidențială
• Uniunea Europeană vrea o generație fără tutun până în 2040

• monogamia oferă o îngrijire parentală mai bună pentru bebeluşi, la fel ca la păsări
• monogamia previne împerecherea femelelor cu masculi rivali, mai ales în speciile în care femelele sunt la distanţe mari una de cealaltă şi nu pot fi monopolizate uşor de către un mascul
• monogamia protejează împotriva riscului de infanticid, fenomen foarte răspândit în rândul unor specii de primate, printre care cimpanzeii şi gorilele, şi care este explicat de cercetători prin dorinţa un mascul rival de a aduce mama din nou în starea fertilă pentru a putea produce propriul său urmaş

Unii cercetători cred că o combinaţie dintre cele trei ipoteze, şi poate chiar şi alţi factori, reprezintă cea mai bună explicaţie pentru monogamie.

Rezolvarea acestei dezbateri este un lucru important, spun cercetătorii, mai ales pentru înţelegerea evoluţiei comportamentului de înmulţire al oamenilor. Deşi oamenilor nu sunt pe deplin monogami, „apariţia cuplării în perechi la oameni a reprezentat o tranziţie evoluţionară majoră, ce a modificat în mod dramatic traiectoria evoluţionară a speciei noastre”, explică Sergey Gavrilets, un biolog evoluţionar de la Universitatea Tennessee. Mulţi cercetători cred că oamenii nu ar fi putut evolua creierul mare ce ne caracterizează fără îngrijirea oferită de ambii părinţi în timpul perioadei prelungite de neajutorare de care bebeluşii au nevoie pentru dezvoltarea completă a creierului. „Înţelegerea forţelor care au condus această tranziţie ne poate ajuta să înţelegem mai bine cauzele unicităţii oamenilor”, spune Gavrilets.

Opie şi colegii săi au testat cele trei ipoteze majore la primate folosind o metodă puternică cunoscută sub numele de „statistici Bayesiene”. Cercetătorii au folosit date genetice şi comportamentale obţinute de la 230 de specii de primate, reprezentând aproape toate speciile cunoscute. Oamenii de ştiinţă au folosit criterii stricte pentru a se asigura că datele sunt valide; spre exemplu, cercetătorii concluzionau că o specie recurge la infanticid dacă cel puţin 20 de publicaţii relatau observarea directă a uciderii. Metoda Bayesiană permitea cercetătorilor să cartografieze informaţiile despre comportamentul primatelor pe un arbore evoluţionar al întregului grup animal, ceea ce facilita analizarea ordinii în care trăsături precum monogamia socială, infanticidul şi alte comportamente au apărut de-a lungul timpului.

Raportul publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences arată că există o corelare puternică în timp între toate cele trei ipoteze şi apariţia monogamiei sociale în cele 60 de specii de primate ce trăiesc în perechi. Totuşi, dintre cele trei explicaţii, doar infanticidul preceda în timp monogamia socială şi astfel ar fi putut fi forţa evoluţionară care a stimulat apariţia acesteia, concluzionează cercetătorii. Celelalte două comportamente au apărut ulterior, fiind consecinţele, nu cauzele monogamiei. „Analizele noastre arată clar că infanticidul este elementul care stimulează apariţia monogamiei la primate”, jucând, cel mai probabil, acelaşi rol şi rândul oamenilor, spune Opie.

De ce este incidenţa monogamiei sociale la primate, 27%, mult mai mare decât în rândul mamiferelor în general (5%)? Opie şi colegii săi – printre care se numără şi psihologul Robin Dunbar de la Universitatea Oxford, celebru pentru ideea că grupurile sociale complexe tipice primatelor au dus la creieri mai mari – au un răspuns. Deoarece puii primatelor cu creieri mari, mai ales maimuţele antropoide şi oamenii, sunt neajutoraţi pentru o perioadă mai îndelungată decât puii altor mamifere, astfel că sunt mai vulnerabili la infanticid şi au nevoie de mai multă protecţie.

Cu toate acestea, reacţiile la acest studiu sunt împărţite. „Consider că această cercetare este foarte convingătoare”, spune Carel van Schaik, un primatolog de la Universitatea Zurich din Elveţia care susţinea ipoteza infanticidului. „Rezultatele sunt foarte solide pentru toate primatele”, subliniază specialistul. Însă van Schaik subliniază că „aş fi foarte precaut în a concluziona din acest studiu că riscul de infanticid a fost totodată şi motivul pentru care monogamia a apărut la oameni”, deoarece oamenii nu sunt pe deplin monogami, aşa cum arată studiile din întreaga lume. „Monogamia actuală este impusă social”, spune cercetătorul.

Phyllis Lee, un psiholog de la Universitatea Stirling din Marea Britanie, este de acord. „În cel mai bun caz oamenii au o formă de monogamie serială”, spune ea, arătând că peste 60% dintre „societăţile tradiţionale” permit bărbaţilor să au mai mult de o soţie. Lee adaugă că infanticidul este o caracteristică a multor specii de primate care nu sunt monogame, „astfel că monogamia nu este singura soluţie evoluţionară pentru această problemă”.

O altă cercetare ce urmează să fie publicată în cursul acestei săptămâni în Science analizează monogamia la nivelul tuturor mamiferelor şi ajunge la o concluzie total diferită. Zoologii Tim Clutton-Brock şi Dieter Lukas de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie au analizat monogamia în rândul a 2.545 de specii de mamifere non-umane. În contrast cu concluzia trasă de Opie, cercetătorii au descoperit în urma analizei că monogamia socială a apărut acolo unde femelele se găseau la distanţe mari una de cealaltă, astfel că masculii nu puteau monopoliza mai multe deodată; infanticidul nu părea să fie un stimul pentru monogamie în rândul tuturor mamiferelor. Opie susţine că această distanţă mare între femele nu se aplică în rândul primatelor foarte sociale, care trăiesc în grupuri, astfel că oamenii şi poate toate primatele ar putea fi cazuri neobişnuite între mamifere. De aceea, spune Opie, o analiză ce se concentrează asupra tuturor mamiferelor ar putea ascunde trăsăturile speciale ale evoluţiei primatelor.

În acelaşi timp, Petr Komers, un ecolog de la Universitatea Calgary din Canada şi totodată principalul susţinător al ipotezei „distanţei dintre femele” pentru monogamia socială, afirmă că este surprinzătoare concluzia autorilor conform căreia „infanticidul este singurul stimul posibil pentru monogamie”. Studiile efectuate de Komers, la fel ca cel al lui Clutton-Brock, arată că cea mai mare corelare se găsea între monogamia socială şi speciile în care femelele se găseau la distanţe mari. „Monogamia apare şi la specii în care infanticidul este improbabil”, spune Komers, cum ar fi mamiferele copitate. Astfel, concluzionează Komers, nu există un singur factor care să explice monogamia, ci este nevoie ca cercetătorii să înţeleagă mai multe explicaţii simultan.

Sursa: Science Mag