De ce nu ar trebui să vă puneţi partenerul de viaţă pe un piedestal. Pericolul descoperit de cercetători

Jennifer Tomlinson, psiholog la Universitatea Colgate din New York, afirmă că scenariul ideal necesită un echilibru delicat. „Deşi poate fi tentant să lăudaţi în mod insistent partenerul sau partenera, cred că este totodată important să comunicaţi înţelegere şi să validaţi identitatea de bază a persoanei”, spune Tomlinson.

Studii mai vechi au arătat că persoanele care credeau că partenerul lor este minunat erau foarte fericite în relaţie, ceea ce nu este surprinzător. Tomlinson afirmă, însă, că un aspect important pentru satisfacţia în relaţie este părerea partenerului.

• Abuzul de alcool, diabetul și poluarea cresc riscul de Alzheimer și Parkinson
• Vânzările de lux ale grupului LVMH au depăşit exporturile agricole ale Franței

Cercetătoarea a bănuit că este posibil să existe „prea mult bine”, asfel că a conceput alături de colegii săi trei experimente pentru a vedea dacă există un nivel optim de idealizare a partenerului.

În primul experiment, 99 de cupluri au venit la laboratorul de psihologie şi au stat în aceeaşi cameră, completând ceea ce credeau că sunt chestionare identice despre relaţia lor.

În jumătate din cazuri, chestionarele erau, într-adevăr, identice. Celelalte cupluri, însă, au primit chestionare care aveau două întrebări diferite. În prima variantă, participanţii erau rugaţi să compună o listă cu toate calităţile „extrem de valoroase şi de pozitive” ale partenerilor, fiind instruiţi să scrie doar o calitate dacă doar una le trecea prin minte. În schimb, partenerii acestora au primit o altă variantă a chestionarului, în care erau rugaţi să compună o listă cu 30 de obiecte aflate în dormitorul lor.

Persoanele instruite să compună o listă cu obiectele din dormitor începeau să scrie imediat, creând impresia că nu se puteau abţine din a-şi lăuda partenerii.

După aceea, cercetătorii au cerut cuplurilor să stea pe o canapea pe care se găsea o pătură cu dungi. Fără a fi observaţi, cercetătorii au numărat dungile dintre parteneri, ceea ce le-a permis să măsoare cât de departe stăteau cei doi. Spre surprinderea lor, oamenii de ştiinţă au descoperit că cei care credeau că partenerul lor i-a supra-idealizat stăteau la o distanţă mai mare de el, în medie cu 8,44 centimetri mai departe decât partenerii care primiseră aceleaşi chestionare.

Ulterior, cercetătorii au recrutat 89 de cupluri măritate, cu o medie de vârstă de 35 de ani, şi 153 de studenţi implicaţi într-o relaţie. Participanţii au completat chestionare în care exprimau ce simt despre propria persoană şi ce cred că simt partenerii lor despre ei.

Rezultatele au arătat că, până la un punct, este un lucru bun să crezi că partenerul tău te idealizează. Oamenii erau cei mai fericiţi cu relaţiile lor atunci când credeau că erau percepuţi de partenerul lor ceva mai bine decât se percepeau ei înşişi, relatează cercetătorii în Journal of Social and Personal Relationships.

Totuşi, dincolo de acest punct, o percepţie mai pozitivă de către partener nu este un lucru pozitiv. Pentru a afla de ce satisfacţia scădea pe măsură ce idealizarea percepută era mai mare, cercetătorii au testat mai multe variabile. Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele care se percep drept supra-idealizaţi de către parteneri experimentează o ameninţare la adresa simţului sinelui. Ele au impresia că partenerul lor nu le cunoaşte şi că acesta are aşteptări pe care nu doresc sau nu pot să le îndeplinească.

De asemenea, persoanele care se percep supra-idealizate fac mai puţine concesii pentru relaţiile lor, au descoperit cercetătorii.

„Oamenii care se consideră supra-idealizaţi pot avea impresia că au mai multă putere în relaţie, astfel că pot fi mai puţin dispuşi să pună partenerul pe primul loc”, a concluzionat Tomlinson.

Sursa: LiveScience