Care este miza în Ucraina şi ce doreşte Rusia? O analiză geostrategică explică evenimentele din ţara vecină

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Strategia cuprinde trei paşi, şi anume mai întâi Rusia foloseşte forţa militară pentru a-şi atinge obiective strategice, ignorând reacţia internaţională de condamnare, apoi calmează spiritele şi revine la „afaceri ca de obicei” cu celelalte ţări, subliniind asupra nevoii de a evita orice alte pagube reciproce.

Astfel, decizia de miercuri a Parlamentului de anulare a autorizaţiei de a invada Ucraina, la solicitarea lui Putin, nu reprezintă nicidecum un pas real către pace, apreciază Vytautas Keršanskas şi Linas Kojala, autorii articolului. În schimb, ea face parte din strategia prin care Rusia caută să creeze un „arc de instabilitate” în fostele republici sovietice, în vederea descurajării Occidentului de a le încorpora, alimentând conflicte îngheţate şi revolte interne.

Cea mai mare aspiraţie a Kremlinului este să remodeleze actuala arhitectură a securităţii Europei şi să oblige Occidentul să recunoască spaţiul postsovietic drept sferă de influenţă a Rusiei, scriu cei doi analişti, adăugând că Moscova doreşte totodată să fie recunoscută ca deţinătoarea unui vot de veto care are ultimul cuvânt de spus cu privire la fiecare ţară în parte din această regiune. Această politică revizionistă a Kremlinului, reînviată de pe vremea fostei Uniuni Sovietice, este o provocare gravă la adresa stabilităţii Europei şi nu este înţeleasă pe deplin în Occident, subliniază ei.

Putin este încrezător în faptul că strategia aplicată în Georgia poate să fie repetată în Ucraina, iar două dintre cele faze ale acesteia au fost deja implementate. Prima a fost invadarea şi anexarea Crimeei în pofida condamnărilor la nivel internaţional, Kremlinul atingându-şi astfel scopul de a îndepărta Ucraina de NATO. În prezent, Putin caută o „dezescaladare” a conflictului, revocându-şi mandatul de a invada estul Ucrainei pe care şi l-a acordat singur şi exprimându-şi susţinerea faţă de planul de pace al lui Poroşenko.

Însă ultimul pas este cel mai important, subliniază autorii, întrebându-se dacă Rusia va fi capabilă să convingă Occidentul că o continuare a conflictului va conduce la provocarea unor pagube reciproce şi mai mari. Ei sunt de părere că este necesar ca Occidentul să-şi normalizeze relaţiile cu Rusia, dar numai după ce-şi consolidează în mod semnificativ poziţia. Însă ei critică incapacitatea UE de a vorbi pe o singură voce pe tema crizei din Ucraina, apreciind că linia roşie ar trebui să fie revenirea la „afaceri ca de obicei” în relaţiile UE-Rusia.

Ei pledează pentru extinderea NATO în Europa de Est şi considerarea aderării Georgiei o prioritate, consolidarea securităţii în Europa Centrală şi de Est, înfiinţarea unor baze militare în regiune, reconsiderarea angajamentelor militare care consolidează capabilităţile Rusiei – denunţând decizia Franţei de a vinde nave militare de tip Mistral şi de a forma 400 de specialişti ruşi -, dar şi pentru reducerea dependenţei energetice a europenilor faţă de ruşi. În opinia lor, aceste măsuri vor contribui la consolidarea poziţiei UE în faţa Rusiei şi vor „împiedica ca Ucraina să devină altă Georgie”.

Surse: Mediafax, The Moscow Times