Un mega-seism produs în Chile a zguduit gheţurile din Antarctica, aflate la 5.000 de kilometri distanţă

La şase ore după puternicul cutremur de pământ care a zguduit coastele chiliene, senzorii instalaţi în Antarctica occidentală au înregistrat mici seisme, furnizând astfel pentru prima dată oamenilor de ştiinţă dovada faptului că cea mai mare acumulare de gheaţă din lume poate fi afectată la rândul ei de seismele îndepărtate şi foarte puternice, afirmă autorii acestui studiu.

Un număr de 12 dintre cele 42 de staţii de cercetări ştiinţifice de pe continentul îngheţat au prezentat „semne clare” ale unui vârf de activitate seismică de înaltă frecvenţă, sinonimă cu fracturarea gheţurilor în apropiere de suprafaţă, au explicat cercetătorii de la revista britanică Nature Geoscience.

• Un canadian a scăpat cu viață după ce a sărit pe un urs polar ca să-și…
• Tot mai mulți români suferă din cauza lipsei de somn

Mega-seismul care a lovit regiunea chiliană Maule pe 27 februarie 2010 a avut o magnitudine de 8,8, fiind unul dintre cele mai puternice cutremure cunoscute până în prezent. Seismul a făcut peste 500 de victime şi a provocat pagube materiale estimate la peste 22 milioane de euro.

Cutremurul chilian a declanşat micro-seisme care au fost resimţite până în America de Nord, pe măsură ce unda de şoc se propaga prin scoarţa terestră şi provoca mişcări în anumite falii tectonice.

Geologii încearcă de multă vreme să înţeleagă felul în care calotele glaciare din Groenlanda şi Antarctica – al cărei subsol este, de altfel, considerat relativ calm din punct de vedere seismic – ar reacţiona în cazul unor cutremure masive produse în alte puncte de pe Glob.

Până în urmă cu câţiva ani, ei nu dispuneau de nicio explicaţie satisfăcătoare, până la implementarea unei reţele de senzori pe gheţurile antarctice.

Chiar dacă semnalele primite după seismul chilian din 2010 au rămas, global, puţin precise, semnale nete de activitate seismică au fost înregistrate într-o staţie ştiinţifică, Monts Ellsworth, aflată în vestul Antarcticii, care a identificat semnătura caracteristică a unui seism. Totuşi, alte staţii din vecinătate nu au detectat în aceeaşi perioadă niciun semnal concludent.

Potrivit lui Zhigang Peng, cercetător la Institutul de Tehnologie Georgia din oraşul american Atlanta, aceste incoerenţe aparente sunt cel mai probabil asociate cu faptul că acele mişcări proveneau din stratul de gheaţă care acoperă regiunea, nu din solul stâncos situat sub acesta.

„Nu suntem siguri 100%, dar noi credem că semnalele seismice erau emise de fracturarea gheţurilor din calotă, probabil foarte aproape de suprafaţă”, a explicat el.

Aceste date sugerează faptul că secţiuni întregi din calota glaciară pot fi fragilizate de mega-seisme, chiar dacă acestea se produc la distanţe de mai multe mii de kilometri. Cercetătorii afirmă că au nevoie de o serie de studii suplimentare pentru a înţelege mai bine fenomenul şi pentru a afla, de pildă, dacă un astfel de seim este capabil să provoace crevase în Antarctica sau să accelereze progresia unui gheţar.

Surse: Mediafax, Georgia Institute of Technology