Cum ne-ar putea ajuta sfecla să depăşim deficitul de sânge pentru transfuzii?

Proteina este foarte asemănătoare cu hemoglobina, proteina care transportă oxigenul în sânge.

Oamenii de ştiinţă caută acum un mijloc de a utiliza această „hemoglobină vegetală” într-un mod care să fie acceptat de organismul uman. Cercetătorii suedezi spun că acest fapt va deveni posibil în următorii trei ani.

• Câți oameni au donat sânge în campania inițiată de UNTOLD și Neversea
• O analiză UNICEF dezvăluie că o treime dintre copiii din lume sunt intoxicați cu plumb

Transfuziile sangvine pot să ajute numeroşi pacienţi aflaţi în situaţii urgente şi care au pierdut mult sânge sau pe aceia care urmează tratamente pe termen lung, precum cele anticancer şi contra unor maladii sangvine.

Studiul realizat de cercetătorii de la Universitatea Lund din Suedia a avut la bază o cercetare ştiinţifică ale cărei rezultate au fost publicate în revista Plant & Cell Physiology, potrivit căreia proteina are un rol important în dezvoltarea plantelor.

Capital.ro

Klaus Iohannis îl dinamitează pe Vladimir Putin! Relațiile cu Rusia s-ar putea schimba total

EVZ.ro

Profeție teribilă a băiatului care a prezis pandemia! Un nou blestem ne lovește în decembrie...

Sfecla de zahăr este cultivată în mod industrial pentru producţia de zahăr.

Potrivit cercetătoarei Nelida Leiva de la Universitatea Lund, coordonatoarea studiului, hemoglobina din această plantă „este similară în proporţie de  50-60%” cu hemoglobina din sângele uman, dar este mai „robustă”.

Nelida Leiva mai spune că studiul ei a generat două posibilităţi: adaptarea hemoglobinei vegetale pentru a fi utilizată pe pacienţi umani şi modificarea sfeclei de zahăr pentru a produce hemoglobină umană.

Hemoglobina din sfecla de zahăr s-a comportat la fel ca o versiune a acestei proteine, dar care există în creierul uman şi care prezintă o structură similară.

Următorul pas al oamenilor de ştiinţă va consta în dezvoltarea unei hemoglobine intermediare, care să fie testată mai întâi pe animale de laborator şi apoi pe ţesuturi umane, iar acest lucru ar putea fi realizat în următorii trei ani.

Sursa: MEDIAFAX