Shimon Peres a murit. A fost ultimul dintre fondatorii statului Israel

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Peres era internat la secţia de terapie intensivă a Centrului Medical Sheba, după ce a suferit un accident vascular major pe data de 13 septembrie, scrie Mediafax.

În urma accidentului vascular, pacientul şi-a revenit parţial, însă starea lui de sănătate s-a înrăutăţit brusc marţi.

Shimon Peres a fost de două ori premier şi a avut un mandat de preşedinte al Israelului.

În 1994, pentru rolul jucat în negocierile unui acord de pace cu palestinienii, Shimon Peres a primit Premiul Nobel pentru Pace, alături de premierul Yitzhak Rabin, care a fost ulterior asasinat, şi liderul palestinian Yasser Arafat.

La un moment dat, Peres a afirmat că palestinienii sunt „cei mai apropiaţi vecini” ai Israelului şi ar putea deveni „cei mai apropiaţi prieteni”.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu şi-a exprimat regretul profund pentru decesul fostului preşedinte, iar Barack Obama l-a numit pe Peres „prieten drag”, spunând despre acesta că „A fost ghidat de o viziune a demnităţii umane şi a progresului despre care a ştiut că oamenii buni o pot împreună împlini.”.

A emigrat în teritoriile palestiniene la vârsta de 11 ani

Ales al nouălea şef al statului Israel în 2007, el s-a folosit până la capăt de această funcţie în mare parte protocolară pentru a promova pacea, până în punctul în care a iritat dreapta naţionalistă şi a părut deseori ca fiind singurul opozant al premierului Benjamin Netanyahu.

Figură istorică a Partidului Muncii, formaţiunea fondatoare a statului Israel, nu a ezitat să-l părăsească pentru a se alătura formaţiunii Kadima a lui Ariel Sharon, un alt monstru sacru al politicii israeliene, cu scopul de a promova pacea, care, potrivit lui, constituie obiectul vieţii sale.

Shimon Peres, în prezent numărul doi al Guvernului Ehud Olmert, a exercitat practic toate funcţiile ministeriale pe parcursul unei impresionante cariere: de două ori şef al Guvernului, ministru de Externe, al Apărării, de Finanţe, de Informaţii, al Transporturilor, Integrării, etc.

Funcţia de preşedinte i-a scăpat printre degete în 2000, când a pierdut alegerile în faţa lui Moshe Katzav.

Traseul său politic a fost marcat de numeroase meandre. Clasat în rândul membrilor importanţi ai Partidului Muncii, el a garantat, în timpul mandatului său de ministru al Apărării, în anii ’70, înfiinţarea primelor colonii evreieşti în Cisiordania ocupată.

El şi-a câştigat ulterior reputaţia de „mesager al păcii”, jucând un rol foarte important în acordurile de la Oslo, încheiate cu liderul istoric palestinian Yasser Arafat, în 1993, pe fondul scepticismului premierului de atunci, Yitzhak Rabin.

Peres, care a promovat mult timp un „nou Orient Mijociu”, a obţinut în 1994 premierul Nobel pentru Pace, pe care l-a împărţit cu Rabin şi Arafat.

Shimon Peres a dat dovadă de tenacitate. El deţine fără îndoială un record al înfrângerilor, cum ar fi eşecurile înregistrate în alegerile legislative din 1977, 1981, 1984, 1988 şi 1996, formându-şi o imagine de „etern învins”.

După fiecare dintre aceste eşecuri el s-a ridicat, intenţionând să mai adauge câteva capitole la acest destin ieşit din comun.

Născut la Vushneva (Polonia), la 2 august 1923, a emigrat în teritoriile palestiniene la vârsta de 11 ani. La 29 de ani, la patru ani de la întâlnirea sa cu Ben Gurion, a devenit director general al Ministerului Apărării. Israelul îi datorează industriile aeronautică şi de armament. Potrivit experţilor străini, el este şi „părintele” programului nucler israelian care a făcut din statul evreu cea de-a şasea putere atomică din lume.

Soţia sa, Sonia Peres, a decedat în 2011 la vârsta de 87 de ani.

Sursa: Mediafax