Michael Douglas: Am auzit limba română când mă plimbam prin Londra

Michael Douglas a mai subliniat că în Statele Unite, mulţi sunt cei care au tendinţa de uita de unde au plecat, fiind cu toţii imigranţi.

• Un test de logică extrem de simplu pentru oameni dă mari bătăi de cap Inteligenței Artificiale
• Un aeroport internațional cu zeci de milioane de pasageri nu a pierdut niciun bagaj în peste…

La 72 şi 100 de ani, Kirk şi Michael Douglas, tată şi fiu, actori-icon pentru două generaţii diferite iau atitudine împotriva amneziei politicianiste. Naţiunea americană este a emigranţilor, nu doar a luptei oarbe pentru Putere.

Michael îşi aminteşte de familia sa, pentru CNN. Şi cum tatăl său, un străin, i s-a acordat şansa vieţii, de către un american.

Tatăl, într-un editorial pentru Huffington Post, evocă faptul că-n 100 de ani a trăit pe viu schimbări uluitoare, şocuri istorice, de la câştigarea dreptului de vot al femeii la criza economică, care l-a adus în prim plan pe Hitler.

Michael aminteşte de diversitatea Americii şi că asta este adevărata ei identitate. Kirk insistă pe imaginea bufonului care promitea o lume cum alta nu va mai fi. Michael aminteşte de faptul că există mereu autohtoni care nu vor să facă treburile grele şi de aceea este nevoie de emigranţi. De aici, şi faptul că până şi la Londra sunt auziţi românii muncind pe şantiere. De aici şi o interpretare abuzivă a Străinului. Kirk aminteşte de soţia sa Anne şi vremurile urii din 1933, care veneau pe aceeaşi frustrare a prezenţei emigrantului.

Amândoi, tată şi fiu, amintesc de distanţa pe care politica de astăzi o ţine faţă de istorie. Viaţa este scurtă, iar politica creează amnezie.

De aceea Kirk, în rezonanţă cu Michael, scrie: ”Am trăit o lungă viaţă, o frumoasă viaţă. Nu voi fi aici pentru a vedea consecinţele guvernării diavolului. Dar copiii mei şi ai voştri le vor simţi. Şi copiii copiilor.”

Este o atenţionare tată-fiu a consecinţelor unui vot dat discursului urii.

Sursa: Mediafax