Trei lucruri pe care părinţii trebuie să le aibă în vedere când aleg să-şi înveţe copiii acasă

De multe ori însă, aşteptările părinţilor în această privinţă sunt nerealiste şi nu ţin cont de dezvoltarea psihologică a copilului. Atitudinea lor faţă de şcoală, presiunea pe care o transmit celor mici, proiecţiile pe care le fac asupra acestora, aglomerarea copilului cu activităţi extracurriculare, toate astea fac ca adaptarea şcolară a celor mici să fie pierdută din vedere. Atunci apare ca alternativă homeschooling-ul.

• Cât costă și cum funcționează gadgetul pentru dependenții de rețele sociale?
• Peste 17,5 milioane de conturi de Instagram au fost compromise într-un atac masiv de hacking

Homeschooling-ul sau şcolarizarea la domiciliu reprezintă o alternativă educaţională, dar nu pentru România. În ţara noastră are o bază legală doar în cazul în care copilul suferă de afecţiuni medicale care îl împiedică să meargă la şcoală pe perioade lungi de timp (conform Metodologiei-cadru privind şcolarizarea la domiciliu). Cu toate astea, există părinţi care recurg la această formă de învăţământ. „Părinţii care aleg această alternativă renunţă în mod voluntar la resursele de care beneficiază familiile din alte state (profesori, programe şi materiale didactice adaptate, consiliere profesională etc.).  Cei care se revoltă împotriva sistemului educaţional şi aleg homeschooling-ul se află în situaţia proverbială în care aruncă pruncul odată cu apa murdară din covată. Şi asta pentru că puţini părinţi au competenţele pedagogice, cunoştinţele şi formarea necesară pentru a fi profesorii copiilor lor. Statele care au cadrul legislativ necesar pentru şcolarizarea la domiciliu au adoptat anumite prevederi pe care trebuie să le îndeplinească părinţii care adoptă această alternativă. 

Unul dintre riscurile cu privire la homeschooling, pe care părinţii nu îl anticipează, este schimbul de roluri cu care copilul se confruntă atunci când părintele este şi profesor. Oricât de mult ne-am strădui, cerinţele şi standardele instruirii sunt astăzi ridicate, iar învăţatul nu poate fi numai o joacă. E adesea un efort susţinut, dificil, care stresează copilul. Dacă este înscris în învăţământul de masă, elevul se întoarce acasă pentru sprijin şi relaxare. Sistemele educaţionale performante (ca cele din Ţările Nordice) separă complet cele două spaţii de viaţă ale elevilor şi nu includ decât minimal varianta temelor pentru acasă, permiţând astfel părinţilor să se ocupe într-o măsură mai mare de echilibrul emoţional şi social al copiilor. Pentru copiii şcolarizaţi acasă nu mai există această distincţie între spaţiul de învăţare şi cel al familiei, între rolul de profesor şi cel de părinte.

Citeşte continuarea în Gândul!