Torţionarul Ion Ficior, condamnat definitiv la 20 DE ANI ÎNCHISOARE pentru crimele de la Periprava

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Fostul comandant al lagărului comunist de la Periprava este acuzat că, în perioada în care a condus penitenciarul, aici au murit nu mai puţin de 103 deţinuţi. Procurorii ceruseră, iniţial, o pedeapsă de 25 de ani de închisoare pentru Ion Ficior. 

Gândul, în parteneriat cu Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a prezentat, în premieră, în 2013, profilul complet lui Ion Ficior, al celui de al doilea torţionar comunist identificat de autorităţi, după Alexandru Vişinescu. Citeşte în articol mărturia exclusivă a actorului Mitică Popescu, care a fost unul dintre deţinuţii de la Periprava.

Potrivit anchetatorilor, din documentele studiate a reieşit faptul că în perioadă în care la conducerea Coloniei de la Periprava s-a aflat Ioan Ficior au decedat 103 deţinuţi, toţi făcând parte din colectivitatea contrarevoluţionarilor.

Întrebat la ultimul termen înainte de prima sentinţă dacă are vreo remuşcare, Ion Ficior, a răspuns atunci sec, zâmbind „Nu” şi că nu există morţi.

După ce procurorii au cerut 25 de ani de închisoare, Ion Ficior a spus în faţa  judecătorilor “în închisori nu curge lapte şi miere”, scuzându-se faţă de cei împotriva cărora s-au luat “măsuri mai aspre”.

“Vreau să mărturisesc în faţa dumneavoastră că în închisori nu curge lapte şi miere. Ele sunt supuse privaţiunilor. Nu e uşor să execuţi o pedeapsă cu regim special. Eu îmi cer scuze faţă de cei pentru care s-au luat măsuri mai aspre. Nu puteam depăşi însă regulamentele, nu puteam aduce eu mai multă hrană la Periprava. Nu îmi permiteam să maltratez oameni. Mi-e jenă că unii se uită la mine ca la un torţionar”, a declarat Ion Ficior în faţa judecătorilor. 

Vreau să mărturisesc în faţa dumneavoastră că în închisori nu curge lapte şi miere

La ultimul termen de judecată, înaintea sentinţei, magistraţii au audiat trei martori, foşti deţinuţi ai Penitenciarului Periprava.

Mirel Stănescu, unul dintre foştii deţinuţi ai Penitenciarului Periprava, a declarat în sala de judecată că în 1959 au fost duşi de la Gherla cinci sute deţinuţi.

Până şi militarii în termen care ne păzeau erau învăţaţi să ne urască

„De acolo ne-au dus la Tulcea şi de acolo la lagărul de la Periprava, în aprilie sau mai. Ne-au cazat într-o baracă din stuf. Ne-a spus Ion Ficior că partidul ne dă şansa să ne reabilităm prin muncă. Am făcut munci agricole – se tăia stuf, se cultiva porumb care trebuia curăţat. Trebuia să mergem în ritm foarte susţinut. Se muncea 12 ore, mâncarea era foarte proastă, foarte slabă. Mai mâncam şi porumb crud, deşi era interzis. Uneori am mâncat şi şerpi de apă. Hrana era zeamă de arpacaş, uneori cartofi, uneori câteva boabe de fasole. Dimineaţa primeam o apă colorată. Beam apă din Dunăre, ne-am şi îmbolnăvit de dizenterie. Au fost mari umilinţe: dacă rămânea un fir netăiat de stuf pe rândul tău, te pedepseau. Am fost lovit cu un baston în spate şi apoi m-au obligat să îl rup cu dinţii. Cât am stat acolo nu am făcut niciodată baie. Toate s-au întâmplat sub conducerea lui Ion Ficior. Pe mine m-a marcat umilinţa trăită acolo : că nu ne puteam spăla, WC era în aer liber, bătăile. Până şi militarii în termen care ne păzeau erau învăţaţi să ne urască”, a povestit acesta în faţa magistraţilor. 

Citeşte continuarea în Gândul!