Atrofia vaginală: Ce femei sunt predispuse şi care sunt cele mai bune tratamente

Descopera

Publicat: 25.06.2018

Atrofia vaginală afectează astăzi tot mai multe femei. Această afecţiune a mucoasei vaginale apare ca urmare a dezechilibrului hormonal şi datorită reducerii cantităţii de estrogen. Astfel, boala afectează calitatea vieţii unui număr important de femei aflate la menopauză sau în perimenopauză (perioada când încep să apară dereglările ciclului menstrual, dinainte de instalarea menopauzei), dar se poate întâlni şi în timpul sarcinii, alăptării sau după cancere tratate prin chimio sau radioterapie.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„Datorită deficitului de estrogen, ţesutul vaginal se subţiază, îşi pierde elasticitatea iar pacienta are senzaţia de ”uscăciune vaginală”, arsură, durere, sângerare după contactul sexual şi prurit local. Aceste simptome îi afectează activităţile cotidiene, cum ar fi sportul, contactul sexual, uneori creează disconfort chiar şi la o simplă plimbare sau o împiedică să efectueze activităţile de la serviciu.

În plus, atrofia afectează capacitatea mediului vaginal de a se proteja de agenţii infecţioşi, ph-ul vaginal se modifică, iar astfel apar infecţii genitale sau urinare persistente, ce recidivează după tratamentul antibiotic, prin simptome precum leucoree (secreţie vaginală modificată), prurit (senzaţia de mâncărime), disurie (durere la urinare) sau chiar episoade de pierdere involuntară de urină’’, spune medicul Elvira Brătilă pentru Ce se întâmplă, doctore?

Aproximativ 50% dintre femeile aflate la menopauză sunt afectate de atrofia vaginală. Mai mult decât atât, acest procent creşte odată cu existenţa şi a altor factori predispozanţi, cum ar fi:

fumatul

stresul

alcoolul

anumite tratamente medicamentoase

depresia

infecţiile vaginale tratate necorespunzător sau toaleta intimă deficitară.

75% dintre pacientele cu atrofie vaginală cred că aceasta are un impact negativ asupra vieţii de zi cu zi şi asupra relaţiei de cuplu, iar 44 % recunosc că au reţineri în a se adresa medicului pentru această patologie, din timiditate sau lipsă de informare.

Citeşte continuarea pe CSID.