Bizareria crizei COVID-19 din România. De ce unele decese sunt raportate mai târziu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Problema nu e de digitalizare în cazul raportării cu întârziere a deceselor, ci de comunicare, spun specialiştii în IT.

Există probleme în cazul unei informări din 31 martie, în privinţa celui de-al 79-lea deces: „Femeie, 84 ani, mun. Bucureşti, prezentat în data de 26.03.2020 la camera de gardă UPU a SUUB cu simptomatologie ce a încadrat această pacientă în categoria suspect de infecţie cu COVID-19. Pacienta a fost izolată si i s-au recoltat probe pentru COVID-19 în aceeaşi dată cu rezultat pozitiv în data de 27.03.2020. Decedată în 27.03.2020. Patologie asociată: fibrilaţie atrială, pacemaker permanent, insuficienţă cardiacă cronică”, dar şi în cazul unei informări de presă din 23 aprilie, despre al 540-lea deces: „Femeie, 30 ani din judeţul Mehedinţi. Data decesului: 18.04.2020 la domiciliu. S-au recoltat probe necroptice pentru investigare COVID-19: 21.04.2020. Data confirmării: 21.04.2020. Comorbidităţi: fără antecedente patologice”.

Practic, o femeie de 84 de ani din Bucureşti şi o femeie de 30 de ani din Mehedinţi au murit din cauza infecţiei cu noul coronavirus. Ambele decese au fost menţionate în raportările către presă cu câteva zile mai târziu de la data decesului. Iar cazurile lor nu sunt singulare.

Întrebaţi de ce unele decese sunt raportate cu întârziere, comunicatorii crizei au explicat: „deficienţe tehnice”, „proces de mutare a sediului Direcţiei de Sănătate Publică din Bucureşti” sau au uitat – în anul 2020 – să ia un fax cu o raportare de deces din aparat.

România este recunoscută în întreaga lume pentru competenţele bune ale oamenilor în domeniul IT, iar 200.000 de angajaţi lucrează astăzi într-un sector-vedetă al economiei care aduce anual 6% din PIB.

Cum e posibil, atunci, ca, în era digitalizării, să nu putem număra nici salariaţii (lucru recunoscut chiar de ministrul Muncii), dar nici morţii?

„Este neaşteptat, pentru că de această dată nu cred că e o problemă de digitalizare. Ştiu că cei de la Evidenţa Populaţiei (din subordinea MAI – n. red.) au o bază de date foarte bine pusă la punct, care nu e de ieri, de azi, ci de 20 – 25 de ani. Cred că e o problemă de comunicare între instituţii, de interacţiune între bazele de date de la Sănătate şi cele de la MAI. Comunicarea sistemelor între ministere este o problemă veşnică, care nu se va rezolva decât atunci când se va dori acest lucru, pentru că softuri există”, spune Bogdan Tudor, CEO al StarTech Team, o companie de servicii IT, potrivit Mediafax,

În procesul de raportare a deceselor din cauza COVID-19 informaţia privind un nou deces trece prin cinci instituţii înainte să ajungă în presă. Fiecare judeţ are propriul sistem şi orar de colectare a informaţiilor pe care le transmite mai departe, de aici şi întârzierile în raportări, dar şi unele „dublări” de decese, explică reprezentanţii Grupului de Comunicare Strategică.

Care sunt paşii parcurşi în procesul de raportare a deceselor din cauza Covid-19, potrivit reprezentanţilor Grupului de Comunicare Strategică:

1. Fiecare spital raportează decesul unui pacient confirmat cu Covid-19 către Direcţia de Sănătate Publică de la nivel local.
2. Direcţia de Sănătate Publică de la nivel local transmite informaţia către Institutul Naţional de Sănătate Publică.
3. Institutul Naţional de Sănătate Publică raportează către Ministerul Sănătăţii.
4. De la Ministerul Sănătăţii, informaţia ajunge la Grupul de Comunicare Strategică.
5. Grupul de Comunicare Strategică transmite lista către presă.

Oficialii Grupului de Comunicare Strategică dau, totuşi, asigurări că niciun deces în rândul pacienţilor COVID-19 nu rămâne nedeclarat.