Ce a dus la apariția elefanţilor fără colţi? Efectele sunt vizibile și acum

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii „schimbă anatomia” animalelor sălbatice. Braconajul pentru fildeş a dus la apariția elefanţilor fără colţi. Este vorba despre o mutație genetică din ce în ce mai frecventă la unele animale.

Cercetătorii au descoperit că braconajul de fildeş de-a lungul deceniilor a dus la evoluţia elefanţilor fără colţi, demonstrând astfel că oamenii „schimbă literalmente anatomia” animalelor sălbatice.

• Îți place să stai la masă cu alte persoane? Vești bune de la specialiști!
• Schimbările climatice au „efecte pozitive” asupra strugurilor, susțin experții

O mutaţie genetică rară până acum, care cauzează lipsa colţilor, a devenit foarte frecventă la unele grupuri de elefanţi africani după o perioadă în care mulţi dintre ei au fost ucişi pentru colţii lor, potrivit unui studiu publicat în revista Science.

Cercetătorii au analizat motivul pentru care femelele de elefant din parcul naţional Gorongosa din Mozambic se nasc frecvent fără colţi şi au descoperit că animalele au fost, de fapt, modificate genetic în urma braconajului în masă pentru fildeş.

Elefanţii cu colţi au fost vânaţi în timpul războiului civil din Mozambic, din 1977 până în 1992, când 90% din populaţia de elefanţi a fost măcelărită de forţele armate din ambele tabere pentru a produce fildeş, care a fost vândut pentru a finanţa conflictul. Cei care nu aveau colţi au fost lăsaţi să trăiască, ceea ce a dus la o probabilitate mai mare ca aceştia să se înmulţească şi să transmită trăsătura fără colţi urmaşilor lor, potrivit The Guardian.

Efectele braconajului sunt încă vizibile asupra elefanților

Câteva generaţii mai târziu, efectele acestei situaţii sunt încă vizibile asupra grupului de aproximativ 700 de elefanţi care trăiesc în parcul naţional. Robert Pringle, de la departamentul de ecologie şi biologie evoluţionistă de la Universitatea Princeton, care a condus studiul, a declarat că acesta arată impactul oamenilor în natură. „Impactul pe care oamenii îl au schimbă literalmente anatomia animalelor”.

„Una dintre trăsăturile vizibile este că multe dintre femelele de elefant nu au colţi şi am început să fim intrigaţi de acest fenomen. Ne-am dat seama că, deşi s-a scris destul de mult despre faptul că oamenii au observat că elefanţii nu au uneori colţi, în special în locurile în care a avut loc mult braconaj, nimeni nu a înţeles cu adevărat de ce. Şi nimeni nu cuantificase sau documentase cu adevărat fenomenul şi nici nu reuşise să îl atribuie cu adevărat unei cauze, în loc să speculeze doar asupra originii”.

Echipa a suspectat că fenomenul are o cauză genetică, iar faptul că a fost rar întâlnit la masculi a sugerat că este legat de sex. După ce au secvenţiat genomul elefanţilor cu colţi şi al celor fără colţi, cercetătorii au descoperit o diferenţă genetică între cei doi.

Analiza a scos la iveală o pereche de gene candidate pe cromozomul X, inclusiv una cu roluri cunoscute în dezvoltarea dinţilor mamiferelor. La om, aceste gene sunt asociate cu un sindrom dominant legat de X care blochează creşterea incisivilor laterali.

Mutaţia suspectată pe una sau mai multe gene sfârşeşte prin a proteja femelele elefant de braconaj, dar este fatală pentru elefanţii masculi, care nu se dezvoltă corespunzător în uter.

Aproximativ jumătate dintre puii de elefant masculi cu o mamă fără colţi vor avea această anomalie genetică, ceea ce înseamnă că turmele de elefanţi în care a avut loc mult braconaj pot ajunge să fie grav lipsite de masculi. Dar această problemă este reversibilă în timp, a declarat Pringle, deoarece populaţiile au crescut timp de două decenii şi s-au triplat din anii 1990, când au fost împinse în pragul eliminării.

„Aşadar, ne aşteptăm, de fapt, ca acest sindrom să scadă în frecvenţă în populaţia studiată de noi, cu condiţia ca tabloul de conservare să rămână la fel de pozitiv cum a fost în ultima vreme”, a spus el. „Există o astfel de furtună de ştiri deprimante despre biodiversitate şi despre oamenii din mediul înconjurător şi cred că este important să subliniem că există câteva puncte luminoase în acest tablou”.