Palatul Universul din București, „casa” primului ziar de mare tiraj din România (DOCUMENTAR)

Palat Universul se află la intersecția străzilor Ion Brezoianu și Constantin Mille din Capitală și este fostul sediu al ziarului „Universul”, din prima jumătate a secolului al XX-lea. Prima clădire, corpul C al actualului palat, numit și casa Cazzavillan, a fost construit înainte de anul 1884 de ziaristul italian Cazzavillan.

Luigi Cazzavillan sosise în România în calitate de corespondent de război și a decis să se stabilească în București. În 1881, acesta a scos prima gazetă tipărită de el, numită „Fraternitatea româno-italiană“, iar peste trei ani, în anul 1884, după mai multe formule editoriale, a fondat ziarul „Universul“.

• Rusia avertizează că orice prezență militară occidentală în Ucraina va fi „țintă legitimă”
• Groenlanda este „critică” pentru apărarea Statelor Unite, transmite JD Vance

Publicația a avut un mare succes la public, fiind prima din presa autohtonă care a abordat subiecte de fapt divers, precum crime, violuri, furtuni și sinucideri.

La scurt timp de la lansare, Universul a devenit cel mai citit din România, cu tiraje impresionante pentru acea perioadă. În timp ce ziarele tradiţionale atingeau tiraje de aproximativ 5.000 de exemplare, „Universul” depășea 80.000.

Corpul clădirii, construit de Luigi Cazzavillan a devenit cu timpul, neîncăpător pentru redacția ziarului, care era cea mai mare din România în acel moment. Astfel că, ulterior s-a discutat despre construirea unei noi clădiri.

Italianul a murit, însă, în anul 1903, iar soția sa a moștenit toată averea. Așadar, aceasta a devenit proprietara celui mai mare cotidian al Capitalei.

Șase ani mai târziu, fosta soție a lui Cazzavillan s-a recăsătorit cu Nicolae Dumitrescu Câmpina, acesta preluând directoratul ziarului până la divorţul acestora, în 1914.

La scurt timp, aceasta a pierdut conducerea ziarului și a fost preluat de avocatul familiei, Virgil Dărăscu, împreună cu Stelian Popescu.

În perioada 1926-1930, construcția noului sediu a început după planurile arhitectului Paul Smărăndescu, cel care a proiectat, în anul 1911 și reședința lui Stelian Popescu.

Conceput ca două corpuri distincte, Palatul avea partea din față destinată birourilor, iar pe cea din spate, tipografiei. Acesta se întinde pe o suprafață de 4.000 mp, iar până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Stelian Popescu a fost deținătorul majoritar al acțiunilor.

Arhitectul Paul Smărăndescu a colaborat cu inginerul Emil Prager și au reușit să finalizeze monumentul reprezentativ pentru perioada de tranziție dintre tradiționalismul și masivitatea specifice stilului neoromânesc și detaliile geometrice tipice modernismului.

Citește continuarea pe Gândul!