Metode disperate de a învinge criza bancară în Statele Unite

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Băncile regionale americane se grăbesc să exploateze anumite reguli ce permit deponenţilor să deţină milioane de dolari în conturi asigurate în încercarea de a tempera îngrijorările clienţilor iscate de recentele turbulenţe din sectorul bancar, scrie Ziarul Financiar.

Acestea recurg astfel la utilizarea depozitelor „reciproce“ care transfe­ră o parte din cash-ul unui client către alte bănci, menţinând suma totală din fiecare cont sub limita de 250.000 de dolari a FDIC (Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare) lega­tă de acoperirea asigurărilor.

Depozitele din aşa-numitele con­turi reciproce au urcat la un nou ma­xim de 221 miliarde de dolari la sfâr­şitul primului trimestru, de la 158 mi­liarde de dolari la finalul anului trecut. Creşterea a fost înregistrată după prăbuşirea în luna martie a Silicon Valley Bank, unde peste 90% din depozite nu erau acoperite de asigurări federale.

Ajută băncile slabe să atragă depo­zi­te, creează instabilitate

Pe website-ul său, banca ameri­ca­nă PacWest dă asigurări că clienţii pot fi liniştiţi pentru că aceasta poate oferi acoperire de asigurare de până la 175 milioane de dolari pe depo­nent, sau de 700 ori limita FDIC.

„Este o mişcare menită să creeze o impresie favorabilă, dar este legi­timă“, arată Christopher McGratty, analist la Keefe, Bruyette & Woods.

Unii susţin astfel de transferuri, în timp ce alţii sunt mai sceptici.

„În măsura în care aceste scheme ajută băncile slabe să atragă depo­zi­te, creează instabilitate“, subliniază Sheila Bair, care a condus FDIC în timpul crizei financiare mondiale.

Re­du­ce o bancă la cea mai banală funcţie

În urma crizei bancare, o altă idee a prins contur: ce ar fi dacă o ban­că ar deţine toate depozitele cli­enţilor în cash, sau ceva similar, şi ar lăsa cre­ditarea pe seama altor insti­tu­ţii unde investitorii ştiu că îşi asu­mă un risc prin faptul că le încre­dinţează banii, scrie Bloomberg Businessweek.

Ideea este supranumită câteo­da­tă narrow banking, pentru că re­du­ce o bancă la cea mai banală funcţie. Banca centrală americană deţine in­strumentele pentru a face acest lucru posibil, dar argumentează că aceasta ar perturba funcţionarea sistemului financiar.

Pentru o instituţie financiară ma­re, cea mai sigură formă de „cash“ nu este o grămadă de bancnote, ci bani parcaţi într-un cont la Fed.

Persoanele fizice nu au acces la diversele facilităţi ale băncii centrale. Însă teoretic o bancă s-ar putea constitui ca un canal pasiv către un cont Fed.

Clienţii ar putea depozita bani în această bancă, care la rândul său i-ar pune deoparte la Fed. Din moment ce fiecare dolar ar fi susţinut de cash, nu ar exista riscul unor retrageri masive.