Cercetătorii au găsit o genă care protejează împotriva Alzheimer

Oamenii de știință vin cu o veste importantă în lupta împotriva bolii Alzheimer. Au descoperit o genă care acționează ca o barieră, protejând creierul de această afecțiune neurodegenerativă.

Gena identificată produce fibronectină, o componentă esențială a barierei hematoencefalice. Această barieră are rolul de a filtra substanțele care intră și ies din creier, protejându-l de toxine și agenți patogeni.

• Doi aminoacizi comuni pot influența speranța de viață a oamenilor
• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump

Fibronectina este de obicei prezentă în bariera hematoencefalică în cantități foarte limitate, dar este crescută la persoanele care suferă de Alzheimer. Iar varianta identificată în gena fibronectinei pare să protejeze împotriva bolii prin prevenirea acumulării excesive de fibronectină la bariera hematoencefalică, notează La Repubblica.

„Am putea dezvolta noi tipuri de terapii”

Informația vine în sprijinul dovezilor tot mai numeroase conform cărora vasele de sânge ale creierului joacă un rol important în boala Alzheimer.

„Am putea dezvolta noi tipuri de terapii care să imite efectul protector al genei pentru a preveni sau trata boala”, explică Caghan Kizil, co-lider al studiului făcut de un grup de cercetători de la Universitatea Columbia, publicat în revista Acta Neuropathologica, care a implicat un total de 11.000 de persoane.

Deși gena în sine nu poate fi modificată, cercetătorii speră că această descoperire va duce la dezvoltarea unor noi terapii care să imite efectul protector al genei.

Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență

Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență și una dintre principalele cauze ale dizabilității și ale lipsei de autonomie la persoanele în vârstă. Între 50 și 70% dintre pacienții cu demență suferă de Alzheimer, un proces degenerativ care distruge lent și progresiv celulele creierului. Este o boală care afectează memoria și funcțiile mentale precum gândirea și vorbirea, dar care poate provoca și alte probleme, cum ar fi confuzia, schimbările de dispoziție și dezorientarea în spațiu și timp.

La început, simptomele, adică dificultăți de memorare și pierderea capacității intelectuale, pot fi atât de ușoare încât să treacă neobservate, atât de persoana în cauză, cât și de familie și prieteni. Dar, pe măsură ce boala progresează, acestea devin din ce în ce mai vizibile și încep să interfereze cu activitățile zilnice și cu relațiile sociale. Dificultățile practice în cele mai comune activități zilnice, cum ar fi îmbrăcatul, spălatul sau mersul la toaletă, devin treptat atât de grave încât, în timp, duc la o dependență totală de ceilalți.