Cum ar putea câinii să salveze albinele de la dispariție?

Sursa foto: Shutterstock

Publicat: 09.04.2025

Într-o zi călduroasă de vară, în Somers, statul Wisconsin (SUA), Dave Giordano a auzit un zumzet neobișnuit în curtea sa. Atunci când s-a apropiat, a făcut o descoperire rară: un cuib al albinei cu petic ruginiu. Atât de rară, încât vestea a ajuns imediat în presa locală.

Odinoară întâlnită frecvent în regiunile Midwest și estice ale SUA, această specie a cunoscut un declin alarmant – aproape 90% din populație a dispărut, motiv pentru care, în 2017, a devenit prima specie de bondar declarată oficial pe cale de dispariție în SUA.

În fiecare primăvară, o singură regină iese din hibernare și începe să construiască o colonie, de obicei într-o galerie abandonată de rozătoare. Pe parcursul verii, regina crește lucrătoarele, apoi produce masculi și noi regine (numite „gyne”). După împerechere, aceste regine tinere se ascund în pământ pentru iarnă, iar restul coloniei moare. De la includerea speciei pe lista celor amenințate, au fost identificate doar o duzină de cuiburi – mult prea puține pentru ca cercetătorii să înțeleagă în profunzime comportamentul speciei, potrivit The Guardian.

„Toată lumea vorbește despre plantarea florilor pentru albine”

„Toată lumea vorbește despre plantarea florilor pentru albine, dar locurile de cuibărit sunt la fel de importante”, explică Amy Toth, entomolog la Universitatea de Stat din Iowa.

Dacă o regină nu găsește un loc potrivit pentru cuib, întreaga colonie este compromisă.

Găsirea acestor cuiburi este, însă, extrem de dificilă. Chiar și cercetătorii dedicați petrec luni întregi căutând fără succes. În ajutorul lor au venit câinii special antrenați în conservare.

Laura Holder, cofondatoare a organizației Conservation Dogs Collective, a început în urmă cu patru ani să folosească labradorii Ernie și Betty White pentru a detecta cuiburile de bondari. De atunci, au identificat 18 cuiburi – deși niciunul nu aparținea speciei cu petic ruginiu.

„Sunt extrem de greu de găsit, dar mirosul rămâne acolo, iar câinii îl pot detecta”

„Sunt extrem de greu de găsit, dar mirosul rămâne acolo, iar câinii îl pot detecta, chiar și când noi nu vedem nimic”, spune Holder.

Până acum, majoritatea cuiburilor au fost descoperite din întâmplare – exact cum s-a întâmplat în cazul lui Giordano. Ca voluntar în cadrul „Wisconsin Bumble Bee Brigade”, un program de știință comunitară care instruiește cetățenii să recunoască și să raporteze bondarii observați, el a știut imediat că a dat peste ceva special și a contactat autoritățile.

Timpul este esențial atunci când este descoperit un cuib. Cercetătorii au la dispoziție doar o săptămână sau două înainte ca albinele din colonie să moară și să fie distrusă de moliile de ceară. După moartea coloniei din curtea lui Giordano, specialiștii au excavat cu grijă cuibul și au descoperit o rețea complexă de tuneluri subterane. Cuibul, de mărimea unei mingi de fotbal, conținea coconi goi, polen și albine moarte și a fost trimis pentru analiză.