Cât trebuie să plătească turiștii care vor să vadă Fontana di Trevi din Roma?

Începând cu 7 ianuarie 2026, turiștii din Roma vor trebui să plătească 2 euro pentru a vizita Fontana di Trevi, dar intrarea rămâne gratuită pentru rezidenți.

Măsura este cea mai recentă dintr-o serie de programe de conservare a patrimoniului din Europa, în cadrul cărora orașe precum Veneția, Atena și Sevilia își intensifică eforturile de protejare a monumentelor, scrie Euronews.

• Care sunt cele mai sigure țări din Europa în cazul izbucnirii celui de-al treilea război mondial
• „Secretul” bizar pentru un ten curat și sănătos, viral pe TikTok. Despre ce este vorba?

Astfel, vizitatorii capitalei italiene vor trebui să plătească o taxă de doi euro dacă doresc să viziteze Fântâna Trevi, unul dintre cele mai faimoase simboluri ale Italiei și un punct de referință al patrimoniului său artistic.

Zona din jurul fântânii a fost supusă unor controale

Măsura, promovată de consilierul pentru turism și evenimente majore Alessandro Onorato și aprobată de administrația municipală, face parte dintr-un plan de gestionare a fluxurilor turistice și de protejare a sitului împotriva daunelor și degradării cauzate de mulțimile de vizitatori.

Se estimează că taxa de intrare ar putea umple vistieria municipală cu până la 20 de milioane de euro, resursele fiind alocate pentru îmbunătățirea facilităților pentru turiști și a serviciilor dedicate sitului.

De luni de zile, zona din jurul fântânii a fost supusă unor controale pentru a limita numărul de persoane la maximum 400 în același timp. Acum, ca parte a noilor măsuri, vor fi organizate două benzi de acces separate, una pentru rezidenți, pentru care intrarea va rămâne gratuită, și alta pentru turiști, care vor putea plăti biletele cu cardul de credit.

Peste 5,3 milioane de vizitatori

Decizia este motivată în primul rând de plângerile locale privind aglomerația de la Fontana di Trevi, unde milioane de oameni se adună în fiecare an pentru a face fotografii sau pentru a-și pune o dorință aruncând o monedă în fântână.

Numai în primele șase luni ale anului 2025, zona a înregistrat peste 5,3 milioane de vizitatori, un număr mai mare decât Pantheonul în întreg anul 2024.

Cu toate acestea, nu lipsesc criticile la adresa monetizării spațiului public. Asociația Codacons a calificat biletul ca fiind un dezavantaj, argumentând că frumusețile precum piețele și fântânile ar trebui să rămână accesibile gratuit și că veniturile din taxele turistice nu sunt adesea reinvestite pentru îmbunătățirea serviciilor. Potrivit asociației, este de dorit să se mențină accesul pe bază de cote pentru a evita aglomerarea și degradarea.

Alegerea Romei se înscrie într-un context european mai larg, în care mai multe orașe experimentează sau discută modalități de a reglementa accesul la atracțiile culturale emblematice în aer liber și de a atenua efectele turismului de masă.

Veneția este cel mai cunoscut caz, cu o taxă de intrare pentru vizitatorii de o zi în zilele cu cel mai mare aflux turistic, care variază între 5 și 10 euro, cu excepția rezidenților și a celor care stau în oraș. Sistemul permite monitorizarea fluxurilor și descurajarea vizitatorilor de o zi în exces pe rutele cele mai aglomerate.

În Spania, orașe precum Sevilia iau în considerare introducerea unei taxe de acces la faimoasa Plaza de España pentru a finanța întreținerea și securitatea spațiului.

Multe orașe și localități istorice reglementează turismul

În Țările de Jos, satul Zaanse Schans a introdus o taxă de intrare de aproximativ 17,50 euro pentru a vizita centrul istoric cu morile sale de vânt, protejând patrimoniul și viața rezidenților.

Pe lângă bilete, multe orașe europene testează soluții neîmpovărătoare pentru a reduce aglomerația fără a împovăra direct vizitatorii. În Franța, unele zone foarte frecventate, cum ar fi insula Île-de-Bréhat din Bretania și zone naturale, cum ar fi Parcul Național Calanques de la periferia Marsiliei, au introdus limite de acces zilnice și rezervări în avans, gestionând astfel afluxul în perioadele de vârf fără a solicita nicio plată directă.

În Paris și Marsilia, autoritățile utilizează sisteme similare pentru a distribui fluxurile în locurile cele mai sensibile, îmbunătățind siguranța și utilizabilitatea spațiilor publice.

În Grecia, Acropola din Atena a implementat un sistem de acces bazat pe timp pentru a distribui mai bine vizitatorii pe parcursul zilei, evitând aglomerația în orele de vârf și conservând cele mai fragile structuri arheologice, fără a modifica principiul accesului publicului la sit.

În Germania, multe orașe și localități istorice reglementează turismul prin cote de participanți pentru vizitele de grup, limitări ale activităților în cartierele fragile și reglementări privind traficul turistic, concentrându-se pe protecția rezidenților și calitatea vizitei, fără a introduce bilete de acces la piețele sau fântânile deschise publicului.

Aceste strategii arată cum gestionarea turismului poate combina conservarea patrimoniului, calitatea vieții urbane și o experiență turistică de calitate, chiar și fără taxe.