Unde se află cel mai bogat zăcământ de aur descoperit vreodată pe Pământ?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O formațiune veche de 2,7 miliarde de ani a produs 40% din aurul extras vreodată. Unde se află și ce spun cercetările despre originea sa?

O creastă din apropierea orașului Johannesburg ascunde una dintre cele mai mari comori geologice ale Pământului. Sub ea se află Bazinul Witwatersrand din Africa de Sud, vechi de 2,7 miliarde de ani. Această formațiune antică a produs aproximativ 40% din tot aurul extras vreodată, scrie DailyGalaxy.

Geologii o descriu drept cel mai bogat zăcământ de aur descoperit vreodată. Impactul său a remodelat economia Africii de Sud și piețele globale ale aurului.

Bazinul Witwatersrand s-a format în Eonul Arhaic, între aproximativ 4 și 2,5 miliarde de ani în urmă. La acea vreme, scoarța terestră era încă în proces de stabilizare, iar oxigenul era rar. Râuri străvechi curgeau peste centuri vulcanice de tip greenstone (roci vulcanice foarte vechi).

Aceste râuri au erodat roci bogate în minerale și au transportat aurul în aval. Fiind un metal dens, aurul s-a depus în bare de pietriș și în canale fluviale. În timp, sedimentele au îngropat aceste depozite sub straturi groase de rocă.

Căldura și presiunea le-au transformat în conglomerate dure. Geologii clasifică acest tip de zăcământ drept paleoplacer, spre deosebire de zăcămintele aurifere de tip hidrotermal din zona Roșia Montană – Bucium din țara noastră. Multe particule de aur păstrează încă forma rotunjită specifică transportului fluvial.

Studii izotopice moderne susțin această teorie a originii fluviale.

Aflorimente bogate în aur au fost identificate în 1886 de-a lungul crestei Witwatersrand. Descoperirea a declanșat unul dintre cele mai lungi boom-uri miniere din istorie. O așezare de corturi s-a transformat rapid în orașul Johannesburg.

Africa de Sud a devenit principalul producător mondial de aur. Exploatarea industrială a necesitat zdrobirea unor volume uriașe de rocă. Din aceleași formațiuni a fost extras și uraniu.

Pe măsură ce zăcămintele de la suprafață s-au epuizat, exploatările au coborât tot mai adânc. Unele puțuri miniere depășesc patru kilometri adâncime. La aceste niveluri, temperaturile pot depăși 50 de grade Celsius.

Inginerii au instalat sisteme de răcire și structuri de susținere consolidate. În ciuda provocărilor tehnice, producția a continuat timp de peste un secol.

Chiar și astăzi, bazinul deține rezerve semnificative. Estimările sugerează că aurul rămas ar putea valora sute de miliarde de dolari.

Bazinul Witwatersrand rămâne una dintre cele mai importante descoperiri geologice din istoria omenirii.